Casa Porto, o surpriza placuta

UPDATE, 10 ian. 2009: Restaurantul a fost închis!

Ma gandeam sa-i spun de la inceput "cel mai ascuns restaurant" din Bacau. Dar as fi gresit din doua motive: primo - nu este asta prima caracteristica a restaurantului; secundo - as fi suparat alt restaurant, care dinadins se vrea discret (prietenii liberali si nu numai, stiu de ce ...)
Intr-una dintre amiezile acestui inceput de sfarsit de toamna m-am hotarat sa incep sa vizitez pe rand restaurantele noi ale Bacaului, cu scopul de a va putea oferi un review cat mai actual asupra a ceea ce se afla in menu-uri. Si cu ce sa incep daca nu cu cel mai nout restaurant din urbea noastra?
Lansat la mijlocul lui octombrie 2007, CASA PORTO se alatura cu orgoliu si demnitate in randul celor catorva restaurante de prim rang din orasul Bacau. Poate fi gasit in zona cea mai efervescanta din punct de vedere imobiliar, adica in Cartierul Serbanesti, la iesirea spre Roman. De la asfaltul drumului european E 85, faceti stanga imediat inaintea statiei de benzina, dar cu grija daca veniti cu masina personala. Si asta pentru ca va asteapta vro 250 de metri de drum noroios, desfundat. Este, daca vreti, sindromul Pipera in varianta bacauana: case noi si impunatoare - da, drumuri de acces rezonabile - ba.Dupa cum spuneam, am ajuns la restaurant pe la ora 3 si ceva, dupaamiaza, cand Soarele batea obosit de-acum dinspre vest, avand putere totusi sa lumineze foarte bine curtea interioara. Pana la vara, cand veti putea sa va bucurati de terasele, foisoarele, bazinele cu flori de apa sau chiar piscina de acolo, nu va ramane decat sa admirati bunul gust cu care proprietarii au dat dovada ca pot sa amenajeze aceasta zona, cu materiale de calitate si placute ochiului.
Odata ajuns in restaurant am fost intampinat imediat de un chelner foarte binevoitor, ceea ce este bine, care m-a intrebat imediat daca aveam rezervare, ce ce este mai putin bine tinand cont ca, la ora respectiva aproape toate mesele erau neocupate. Salonul pentru fumatori este situat la etaj, asa ca fumul de tigara nu va deranja niciodata pe cei aflati la mesele de jos, desi exista o comunicare volumetrica deschisa intre cele doua spatii, rezolvata inteligent printr-un gen de balcon ornat cu o interesanta balustrada de fier forjat. Atmosfera interioara este placuta si destinsa datorita tonurilor calde de bej, crem si aramiu de pe tapetul peretilor si elementelor de rezistenta din lemn brut a tavanelor. Deasemenea iluminatia este asigurata pe timp de zi de ferestrele largi ce dau spre curtea interioara, iar seara de instalatia de iluminare indirecta. Am fost placut surprins de mobilerul din lemn masiv, vopsit in kaki, expus privirii fiind partial acoperit de naproane. Chiar daca acest stil aminteste mai mult de pub-uri, va asigur ca aspectul final este reusit, chiar si fara fete de masa. Pana si gheridonul ospatarilor (din fr. gu'eridon - acel scrin pentru deservire in care se tin servetelele, si tacamurile) este facut in tonul general, din lemn atins artificial de patina timpului.Daca aspectul general este de unul de exceptie, din pacate nu pot spune la fel despre menu, care, in opinia mea, este cam subtirel si, in nici un caz pe masura potentialului. Este adevarat ca nu am intalnit vesnica ciorba de burta (desi este prezenta ciorba radauteana, sora ei) si omniprezentii mititei neaosi, dar in rest nu am regasit vreun fel care ar presupune un minim de maiestrie culinara. As putea spune "nimic surpinzator" in meniul Casei Porto daca m-as limita doar la lectura meniului. Dar pentru ca am ajuns acolo dispus sa comand ceva, impins si de revolta din stomacul meu gol, am cerut sa mi se aduca ca aperitiv o salata-cocteil de somon fumee si morcovi, la care am cerut si doua felii de paine prajita. Trec peste faptul ca aceasta ultima solicitare l-a pus in incurcatura pe, de altfel, amabilul chelner care mi-a precizat ca nu au decat chifle, dar va rezolva el cumva aceasta mica problema. Dupa un timp rezonabil, aperitivul meu a sosit impreuna cu - surpriza - painea mea prajita, nu din chifla ci chiar french toast, semn ca la bucatarie cererea mea a fost intelesa ... O nota in plus pentru servire as da-o pentru faptul ca la apa plata ceruta, mi-a fost servita din start si o farfurioara cu cateva felii de lamaie, un lucru pe care in alte locuri trebuie sa-l ceri in mod expres.Dar sa revenim la salata-cocteil. Gustul ei m-a surprins in sensul bun, dulceata morcovului ras fiind complementara savorii distinse a somonului fumee. In bucataria occidentala rafinata, alaturarea voita a tentelor dulci cu cele sarate sau chiar acrisoare este des intalnita, papilele gustative specializate (sensibile la dulce, sarat, acru si amar) fiind asaltate concomitent, rezultanta fiind o avalansa de stimuli catre creier. Macar in acest caz, acesta poate fi numit organul placerii. Daca ar fi fost mai curajos, bucatarul ar fi putut sa arunce pe deasupra niste cubulete mici de branza cu mucegai, daca tot vorbim de un cocteil. Oricum, rezultatul final a fost la inaltimea asteptarilor mele si, in asteptarea felului principal, am savurat aceasta salata-cocteil furculita cu furculita pana la final.

Pulpa facuta in stil hawaian ce a urmat mi-a confirmat prima senzatie ramasa dupa aperitiv: bucatarul are proprietatea finalizarii gustului. Caci ce e mai important la o mancare decat stabilirea echilibrului de gust? De aceea si trec cu vederea prezentarea superficiala pe platou: multi bucatari apeleaza la frunza de salata ca la unicul si cel mai important element decorativ. Ea are rolul de a da umplere farfuriei si ... cam atat. E folosita saraca in orice combinatie posibila: mancarurui de peste, pasare, porc, etc. Era sa uit si feliuta crestata de morcov, monedele, cum le spun eu. Doamnelor si domnilor bucatari, de ce simtiti ca trebuie sa completati neaparat orice farfurie/platou cu frunze de salata? Gustul acestei pulpite hawaiene compenseaza, desi o mancare trebuie sa incante si ochiul.

Imbaiata intr-un sos de vin alb cu ananas, feliute de ardei gras si boabe de porumb dulce, pulpita a fost la inaltime: bine patrunsa si savuroasa. Ar fi fost minunat daca s-ar fi folosit o pulpa dezosata, iar pielita sa ramana necrestata (doar din considerent estetic) si mai crocanta. Ca garnitura am ales un risotto cu ciuperci (desi n-as paria ca a pus peste ea si sofran, cum zice la carte) foarte bun, deasemenea. Stiu pe multi care se feresc sa comande orez atunci cand merg la resturant. Pesemne ca nu stiu ce pierd, fiinca orezul poate fi preparat in mult mai multe feluri decat il stim cu totii de acasa, adica pilaful traditional la ceaun. Nu evitati de exemplu orezul thai cu legume, stropit cu un pic de sos de soia.
Pentru ca simteam ca festinul meu trebuie sa se incheie cu ceva spectaculos, am ales la desert niste clatite flambate care au fost de-a dreptul delicioase si datorita excelentei dulceti de caise cu care erau umplute. Flambajul a fost corect executat, desi ospatarul avea aerul ca nu prea intelege la ce foloseste acest truc. Am sa-i spun eu acum: acest artificiu face ca zaharul pudra care a fost presarat peste clatite sa se topeasca si sa se imbibe. Totusi reteta de clatite flambate este cu totul alta ... (gasiti reteta aici).
La final am fost surprins sa remarc faptul ca mi s-a oferit spre completare un formular in care am fost invitat sa evaluez servirea, menu-ul, atmosfera etc. La rubrica de sugestii am completat dorinta mea mai veche catre restaurantele noastre: sa dea posibilitatea celor ca mine sa comande doar un pahar de vin (o sticla fiind foarte mult), fara de care experienta culinara nu poate fi desavarsita. Oenologul roman A.D. Tudosie spunea „Vinul e mirele, mireasa e mancarea. Intre ambele trebuie sa existe potrivire de caracter, altfel divortul e inevitabil“, si ii dau dreptate intru-totul!
Fac aici o remarca: mi s-a parut nepotrivit ca in acest formular sa mi se ceara precizarea unor date personale (date de nastere, de casatorie etc.). Inteleg scopul acestui demers si il apreciez. Iata in sfarsit un restaurant care pune pret pe clienti, doreste sa-i cunoasca si sa-i inteleaga mai bine. Totusi, aceasta abordare poate fi perceputa ca fiind artificiala si usor agresiva. Ea este recomandata doar in cazul in care vezi ca un client iti revine in restaurant de mai multe ori.
Preturile sunt ok, ba inca puteti beneficia si de reducerea de 10% acordata la pretul mancarii, intre orele 12 si 16, pana pe 15 decembrie 2007.
Voi reveni cu siguranta in acest loc, macar pentru atmosfera sa calda si eleganta. Sunt convins ca si meniul va fi inbunatatit, iar personalul se poate forma (acordam credit, tinand cont de faptul ca abia au deschis). Am asteptari mari de la ei si de aceea vi-l recomand cu sinceritate.

Atmosfera generala *****
Menu ****
Servire ****
Calitatea preparatelor ****
TOTAL ****

CASA PORTO
Calea Romanului, nr. 193, Bacau
rezervari la 0752.199.446
www.casaporto.ro