Mi se pare tot mai mult că România îşi măsoară timpul în campanii şi cicluri electorale, mai puţin ani, luni, zile. Pe stâlpi de iluminat şi gardurile de aiurea n-au apucat să se acopere vechile afişe electorale, că unele nou nouţe aşteaptă prin magaziile partidelor să vadă lumina străzii. La modă anul acesta se pare că e Independentul. Care e independent cât lupul scăpat în bazinul electoral ovin. Măcar Duda, Prinţul Duda, şi-a dat seama la beutură, beutura puterii, că, până la următoarea glaciaţiune planetară, nu are nici o şansă să devină preşedinte şi s-a retras. Fire nobilă, măcar prin alăturare, a zis nu mocirlei din politica românească, retrăgându-se discret probabil mai preocupat să facă pe dracu-n patru şi să perpetueze specia regală, lucru destul de dificil în speţa de faţă mai ales că şi clinicile gen sabyc se împuţinează, iar de adoptat nu mai găseşti, frate, nici un pui africano-chinez-maltez, pentru că i-a luat deja Madonna şi Angelina pe toţi. Că, nu-i aşa? noblesse oblige ...
Pe a noştrii în schimb îi fecundează grija pentru popor imediat după primul milion de euroi şi dau buzna în politică, unde, dacă-i întrebi ce caută, îţi răspund invariabil că au simţit că vor, că pot să facă ceva, să schimbe ceva. De exemplu, meleonul lor de euroi în mai multe meleoane de euroi. Pentru că, nu-i aşa? noblesse oblige ...
Până şi io, vieţuitor în umila noastră urbe, târg între ape, vremuri şi mici interese, nu mă simt nobil destul până nu-s sătul. Aşa că, grabnic purced către loc de îmbuibare a pântecului, galant cu rateurile culinare ale soţiei, dar aprig critic pe păpică plătită.
Tura asta am aterizat la CASA NOBLESSE, alt restaurant deschis într-o casă boierească renovată (vezi şi CLASS, TOSCA etc.), în apropierea Observatorului Astronomic. Nu mă pot abţine să nu evoc aici pe unul dintre cei care au pus bazele acestui Observator, astronomul Matei Alexescu, chiar dacă nu în modul pe care probabil şi l-ar fi dorit. În perioada copilăriei am locuit în acelaşi bloc de pe strada Martir Horea. El stătea la etajul unu şi pe balcon avea un telescop cu care studia cerul în serile în care, mulţumită conducerii de partid şi de stat, se lua curentul în tot cartierul. Eu cu încă un prieten ne duceam la scara opusă şi îi băgam în telescop lumina de la o lanternă sovietică (din aia care se încărca la priză) exact în momentul în care se uita prin el. Nici acum nu ştiu dacă parte din opera sa nu ni se datorează şi nouă, pentru că, cred eu, multe comete şi planete a descoperit vecinul în lanterna noastră sovietică ...
Revenind la restaurantul NOBLESSE, vreau să-mi cer scuze pe această cale ajutorului de bucătar care dormea în sală cu capul pe masă, trezit brusc cu un client viu şi cald, chiar dacă şi singurul din tot localul. Nu ştiu dacă e din pricina singurătăţii mele din acel moment, dar am găsit acolo o atmosferă foarte relaxantă şi comfortantă. Cu siguranţă e unul din locurile unde poţi servi un prânz sau o cină fără să fii distras de tumultul oraşului sau de alţi comeseni mai guralivi. Casa e amenajată cu bun gust, nimic strident în tot designul nu am putut găsi. Mobilierul e de calitate şi bine amplasat.
Meniul e nesofisticat, tributar şi el cererii, care, din păcate, nu e încă la un nivel anume, apropos de noblesse ...
Cât despre servire am avut onoarea să fiu tratat chiar de către patron, aceeaşi persoană care, la intrare meşteşugea ceva la o dală, aceeaşi persoană până şi cu cea care a preparat mâncarea. În restaurantele unde afacerea este condusă chiar de către proprietar, este un lucru comun să dai de acesta în sală, printre mese, etc. Dar chiar să le facă el pe toate, asta da dăruire ...
Am preferat înainte de toate o salată Caprese uşurică. Prea multe n-am ce spune despre ea, doar că nu a fost cu Mozzarella (pentru că nu avea), ci cu caş de bivoliţă. Aşadar a fost o capresă mai romănească, o cumătră Capresă. Bun şi aşa.
Apoi m-am delectat cu ceva special, ceva pe care demult îl tot caut prin meniurile restaurantelor băcăuane: biftec tartar. Doar în aparenţă un fel simplu, pentru că se foloseşte în principal doar carne foarte proaspătă de viţel sau vită, atenţie, crudă! biftecul tartar poate fi proba măiestriei pentru orice bucătar. Tot schepsisul e în preparare şi asezonarea lui cu o grămadă de ingrediente: muştar, maioneză, sare, piper, ceapă, ardei, mărar, ţelină, castraveţi muraţi, chiar şi capere sau un gălbenuş de ou crud, în oricare combinaţie dintre acestea, după gust. Muşchiul se taie mărunt numai la cuţit, astfel încât să nu se piardă prea mult din sucul propriu. Mixul ingredientelor se poate face de către bucătar, sau chiar de către client, dacă acesta din urmă este avizat. Se serveşte pe pâine prăjită unsă sau nu cu unt. La capitolul extreme, unii zic că prinde bine în acest amestec, puţin whiskey sau coniac de calitate. Oricum nu trebuie să lipsească un pahar de vin roşu burgund, neapărat sec şi dacă se poate matur îndeajuns.
La fel am procedat şi eu, doar că vinul adus era rece, fapt ce inhibă foarte mult din capacitatea acestuia de a se face cunoscut degustătorului. Aşadar am refuzat politicos, chiar dacă sticla era deja deschisă, şi am avut surpriza plăcută ca aceasta să-mi fie schimbată imediat, făra probleme, chiar cu scuzele de rigoare, spre cinstea lor. Vinul rece se serveşte by default la temperatura de 16-18 grd. C, pentru că în acest interval compuşii specifici ai vinului roşu, în special tanini, se volatilizează mai uşor. Din contră, vinul alb se serveşte mai rece, până în 10 grd. C, acesta având în compoziţie substanţe ce se preferă a fi estompate ca gust. Doar vinul spumant, recte şampania, poate fi servită şi la 5-6 grd. C.
Ca să pun capac desfăţului meu cu carne roşie, am ales o specialitate a bucătarului, şi anume muşchi de vită cu hribi. Pe scurt, friptura nota 10, hribii picaţi cu brio. I-am dat deoparte, nu am reuşit să manânc decât câţiva dintre ei. Păcat, numai cine nu a mâncat vreodată hribi proaspeţi nu ştie ce gust minunat au. Aceştia au fost congelaţi şi bruscaţi termic la preparare. Aviz amatorilor, în această perioadă sunt multe festivaluri dedicate hribilor, dintre care, cel mai cunoscut este cel de la Suceava.
De desert nici nu a mai putut fi vorba, aşa că am plecat de acolo ghiftuit, cu un regret uşor că, datorită celor comandate de mine, nu am putut să apreciez la valoarea adevărată măiestria bucătarului-ospătar-patron, care, poate cu această ocazie, va afla că dacă te numeşti NOBLESSE, asta vine la pachet cu nişte oblige ...
Atmosfera generală ****
Menu ***
Servire ***
Calitatea preparatelor ***
TOTAL ***
NOBLESSE
Bacău, str. Trotuş, nr. 13
rezervări la 0745.037.113
Pe a noştrii în schimb îi fecundează grija pentru popor imediat după primul milion de euroi şi dau buzna în politică, unde, dacă-i întrebi ce caută, îţi răspund invariabil că au simţit că vor, că pot să facă ceva, să schimbe ceva. De exemplu, meleonul lor de euroi în mai multe meleoane de euroi. Pentru că, nu-i aşa? noblesse oblige ...
Până şi io, vieţuitor în umila noastră urbe, târg între ape, vremuri şi mici interese, nu mă simt nobil destul până nu-s sătul. Aşa că, grabnic purced către loc de îmbuibare a pântecului, galant cu rateurile culinare ale soţiei, dar aprig critic pe păpică plătită.
Tura asta am aterizat la CASA NOBLESSE, alt restaurant deschis într-o casă boierească renovată (vezi şi CLASS, TOSCA etc.), în apropierea Observatorului Astronomic. Nu mă pot abţine să nu evoc aici pe unul dintre cei care au pus bazele acestui Observator, astronomul Matei Alexescu, chiar dacă nu în modul pe care probabil şi l-ar fi dorit. În perioada copilăriei am locuit în acelaşi bloc de pe strada Martir Horea. El stătea la etajul unu şi pe balcon avea un telescop cu care studia cerul în serile în care, mulţumită conducerii de partid şi de stat, se lua curentul în tot cartierul. Eu cu încă un prieten ne duceam la scara opusă şi îi băgam în telescop lumina de la o lanternă sovietică (din aia care se încărca la priză) exact în momentul în care se uita prin el. Nici acum nu ştiu dacă parte din opera sa nu ni se datorează şi nouă, pentru că, cred eu, multe comete şi planete a descoperit vecinul în lanterna noastră sovietică ...
Revenind la restaurantul NOBLESSE, vreau să-mi cer scuze pe această cale ajutorului de bucătar care dormea în sală cu capul pe masă, trezit brusc cu un client viu şi cald, chiar dacă şi singurul din tot localul. Nu ştiu dacă e din pricina singurătăţii mele din acel moment, dar am găsit acolo o atmosferă foarte relaxantă şi comfortantă. Cu siguranţă e unul din locurile unde poţi servi un prânz sau o cină fără să fii distras de tumultul oraşului sau de alţi comeseni mai guralivi. Casa e amenajată cu bun gust, nimic strident în tot designul nu am putut găsi. Mobilierul e de calitate şi bine amplasat.
Meniul e nesofisticat, tributar şi el cererii, care, din păcate, nu e încă la un nivel anume, apropos de noblesse ...
Cât despre servire am avut onoarea să fiu tratat chiar de către patron, aceeaşi persoană care, la intrare meşteşugea ceva la o dală, aceeaşi persoană până şi cu cea care a preparat mâncarea. În restaurantele unde afacerea este condusă chiar de către proprietar, este un lucru comun să dai de acesta în sală, printre mese, etc. Dar chiar să le facă el pe toate, asta da dăruire ...
Am preferat înainte de toate o salată Caprese uşurică. Prea multe n-am ce spune despre ea, doar că nu a fost cu Mozzarella (pentru că nu avea), ci cu caş de bivoliţă. Aşadar a fost o capresă mai romănească, o cumătră Capresă. Bun şi aşa.
Apoi m-am delectat cu ceva special, ceva pe care demult îl tot caut prin meniurile restaurantelor băcăuane: biftec tartar. Doar în aparenţă un fel simplu, pentru că se foloseşte în principal doar carne foarte proaspătă de viţel sau vită, atenţie, crudă! biftecul tartar poate fi proba măiestriei pentru orice bucătar. Tot schepsisul e în preparare şi asezonarea lui cu o grămadă de ingrediente: muştar, maioneză, sare, piper, ceapă, ardei, mărar, ţelină, castraveţi muraţi, chiar şi capere sau un gălbenuş de ou crud, în oricare combinaţie dintre acestea, după gust. Muşchiul se taie mărunt numai la cuţit, astfel încât să nu se piardă prea mult din sucul propriu. Mixul ingredientelor se poate face de către bucătar, sau chiar de către client, dacă acesta din urmă este avizat. Se serveşte pe pâine prăjită unsă sau nu cu unt. La capitolul extreme, unii zic că prinde bine în acest amestec, puţin whiskey sau coniac de calitate. Oricum nu trebuie să lipsească un pahar de vin roşu burgund, neapărat sec şi dacă se poate matur îndeajuns.La fel am procedat şi eu, doar că vinul adus era rece, fapt ce inhibă foarte mult din capacitatea acestuia de a se face cunoscut degustătorului. Aşadar am refuzat politicos, chiar dacă sticla era deja deschisă, şi am avut surpriza plăcută ca aceasta să-mi fie schimbată imediat, făra probleme, chiar cu scuzele de rigoare, spre cinstea lor. Vinul rece se serveşte by default la temperatura de 16-18 grd. C, pentru că în acest interval compuşii specifici ai vinului roşu, în special tanini, se volatilizează mai uşor. Din contră, vinul alb se serveşte mai rece, până în 10 grd. C, acesta având în compoziţie substanţe ce se preferă a fi estompate ca gust. Doar vinul spumant, recte şampania, poate fi servită şi la 5-6 grd. C.
Ca să pun capac desfăţului meu cu carne roşie, am ales o specialitate a bucătarului, şi anume muşchi de vită cu hribi. Pe scurt, friptura nota 10, hribii picaţi cu brio. I-am dat deoparte, nu am reuşit să manânc decât câţiva dintre ei. Păcat, numai cine nu a mâncat vreodată hribi proaspeţi nu ştie ce gust minunat au. Aceştia au fost congelaţi şi bruscaţi termic la preparare. Aviz amatorilor, în această perioadă sunt multe festivaluri dedicate hribilor, dintre care, cel mai cunoscut este cel de la Suceava.De desert nici nu a mai putut fi vorba, aşa că am plecat de acolo ghiftuit, cu un regret uşor că, datorită celor comandate de mine, nu am putut să apreciez la valoarea adevărată măiestria bucătarului-ospătar-patron, care, poate cu această ocazie, va afla că dacă te numeşti NOBLESSE, asta vine la pachet cu nişte oblige ...
Atmosfera generală ****
Menu ***
Servire ***
Calitatea preparatelor ***
TOTAL ***
NOBLESSE
Bacău, str. Trotuş, nr. 13
rezervări la 0745.037.113
11 comentarii:
O dulce Romanie.....multa prostie mai incape in tara asta.
Prep 1 : o groaza de oregano aruncat acolo
Prep 2 : o mare aberatie si idiotenie sa lasi clientul sa-si prepare acel biftec din nenumarate motive (un om normal l-ar trimite inapoi ca sa-l amestece bucatarul cum stie el)
Prep 3 : stupid rau sa servesti o mancare fierbinte aruncata pe o frunza verde....o mare fleashca dupa doar cateva minute.
Nu-mi scuzati limbajul buruienos.....ganditi domnilor bucatari ......GANDITI ...si poate nu vor mai suporta clientii aceste greseli.
Cum as putea eu ca si client sa ma apuc sa-mi amestec toate cele ingrediente din biftec?? Pe cine dau vina ca am prins o cocloasa de piper??? Pe cine dau vina ca este prea multa ceapa?? Ce fac cu restul ingredientelor pe care nu doresc sa le amestec ?..le arunc in scrumiera?? Albus de ou la biftec?? Pacat ca nu mai vad poza cu biftecul ca as umple pagina.
Nu era albus dar era o cantitate enorma de castravete murat si lipsea pasta de ardei iute ....sau un tabasco acolo. In cazul in care nu stie domnul bucatar ....se pune si ceva picant deoarece are rolul de a stimula sistemul imunitar sau mai exact este un antibacterian
In afara de faptul ca insalata caprese nu arata si nu este compusa din ce s-a vazut in poza aia, aranjamentul in farfurie este SUPER FAIN! a la 2009 Romania. Glumesc bine inteles. Unde au disparut foile verzi de basilic? Chiar si atunci, tot are mai trebui pus niste ulei de masline mai deosebit, cu foarte putin otet balsamic redus, cu putina sare de mare (http://closetcooking.blogspot.com/2008/08/caprese-salad.html).
pozele arata foarte trist...
iar cit despre meniul in continuare, ma surprinde ca nu v-ati ridicat sa plecati!
Ma simt nevoit sa completez: mi s-a dat posibilitatea sa aleg intre a-mi prepara singur biftecul sau sa fie adus gata preparat. Eu am preferat prima varianta, desi, recunosc, recomand sa lasati bucatarul sa faca amestecul.
Oricum era fara scuza acel bifetc. Daca vad eu bine si nu ma insel....pe farfurie se afla si ardei......ceea ce scartaie in combinatie cu carnea de vita . Ar merge mult mai bine cu un peste. Oricum aceasta mentalitate de a-ti prepara singur bifetul la masa mie unul mi se pare o greseala.....un preparat pornit cu stangul din lenea bucatarului...o traditie proasta. Daca intr-adevar este un cunoscator si doreste cu adevarat un biftec anume ....ar putea cere ospatarului sa-i serveasca biftecul descompus.
Eu unul v-am spus ca am mers la un restaurant din Slanic si am primit un biftec din cotlet de porc.
Cine mai e si 1Q asta de critica tot?
1Q sa stii ca eu am servit prima data biftec tartar inainte de '89, in restaurantul unui hotel de lux, frecventat mult de turisti din vest. Servirea a fost cu carne in mijloc, ou peste carne si mirodenii pe margine. Desigur, eu nu am stiut sa le combin, dar ospatarul, care era de o inalta tinuta, mi-a stat alaturi si totul s-a transformat intr-un prilej de veselie si pentru comeseni deoarece ajutorul oferit mie de ospatar a fost insotit de glume de bun gust. Sincer, o asemenea servire nu am mai gasit in Romania in ultimii 20 de ani. Sa stiti ca in Romania am avut si ospatari de o ianlta tinuta profesionala, ca si bucatari carora, sincer, le duc dorul.
Salutare ...eu sunt un necunoscut.
Nimic nu poate contesta un preparat atata timp cat se ating anumite puncte cum ar fi o cina placuta .....un ambient deosebit si o servire placut perceputa. Eu sunt doar un tip care considera ca unele dintre preparatele clasice romanesti sau de pe alte hotare nu sunt chiar corect executate ......sau nu mai pot fi corect exectutate . Afirm acest lucru deoarece mancarea evolueaza odata cu timpul .....cu tehnologia ...cu servirea ....cu mentalitatea. Am putea chiar spune ca nu mai exista efectiv mancare . Acum se cresc animalele precum florile.....la cusca si etajate. Carnea si legumele nu mai au aceleasi proprietati organoleptice deci implicit se schimba si modul lor de gatire. Eu sunt un tanar bucatar care doreste sa se pregateasca pentru preparatele de generatie noua......au trecut timpurile in care cartofii prajiti in friteoza si maioneza erau cele mai mari delicii culinare. Eu unul consider ca nu este corect ca acel biftec sa fie servit in acel mod. Sunt prea multi bucatari care nu stiu sa pastreze la refrigerat o carne de vita. La cat de scump este acel muschi de vita cam rar veti gasi sa serviti o carne proaspata. Carnea nu mai are aceasi savoare ca odinioara si de aceea trebuie pronuntat gustul cu alte condimente.
cea mai mare dezamagire din bacau restaurantul asta. sunteti praf cu totul
Am fost in jur de 30 oameni la masa,eu am comandat un muschi de vita,iar fiecare dupa preferinte.Comanda a durat mai bine de 1 ora,am intrebat ospatarul,iar acesta ma indrumat personal spre patron,acesta mi-a raspuns arogant.Colegilor mei de la masa,li s-au incarcat nota,respectiv pe nota de plata au aparut mai multe limonade decat comandasem,mentionez,totul fara bon fiscal.Nu recomand.
Trimiteți un comentariu