SAHA, RESTAURANT CU SPECIFIC APROAPE ARĂBESC

A venit şi anul nou, şi cu el odată şi criza anunţată. E criză în tot şi-n toate. E criza din gura politicienilor, care o iau ca justificare pentru amânarea sau anularea promisiunilor populiste din campanie. E criza leului, care se face din ce în ce mai mic în faţa euroiului. E criza celor care, de sărbători, în loc de felicitări, au primit preavize de concediere. Şi peste toate, e criza gastrică din stomacul sătul de atâtea grăsimi şi prăjeli tradiţionale înghiţite de sărbători.

Iată de ce cred că era firesc ca prima mea vizită pe anul acesta să o fac într-un loc unde să gasesc ceva mai uşor de digerat. Astfel, m-am pornit spre un restaurant de care aflasem recent din presa locală, un restaurant cu specific arăbesc. Era clar că doar acolo pot evita preparatele din carne de porc, de care eram atât de sătul.
Restaurantul e deschis în locul fostului Ideal, de lângă Parcul cu trandafiri, şi se numeşte SAHA, adică un fel de “sănătate”, pre limba noastră. Patronul, Talal Hamad Al-Essa, este stabilit în oraşul nostru de mai mulţi ani. Are pregătire de doctor stomatolog, dar nu a profesat niciodată. Cu acest restaurant se ocupă totuşi de gura omului, aşadar vocaţia iniţială nu a fost trădată sută la sută. Pe lângă asta am aflat că ar fi vrut să facă regie şi film şi că a tradus în arabă “O scrisoare pierdută” a lui Caragiale. Aceeaşi diversitate o găsim şi în specificul restaurantului care are în meniu preparate arăbeşti, româneşti, italieneşti ... Ar fi fost de preferat, din punctul meu de vedere, să se fi oprit doar la specificul arăbesc, mai ales că la bucătarie am înţeles că este tot un arab.Deşi se pare că a fost reamenajat recent, restaurantul suferă la capitolul feţe de masă (vechi, găurite de ţigară), veselă şi tacâmuri (mai multe feluri, calitate medie), adică exact ce se află sub nasul clientului. Pe pereţi, din loc în loc, sunt atârnate un fel de postere cu imagini orientale, probabil ca justificare pentru specificul arăbesc.

Din tot meniul, care oricum nu e foarte mare, doar prima filă e cu preparate specifice arăbeşti şi dintre acestea am fost anunţat că sunt disponibile doar 3 (trei!) preparate. Puteţi găsi diverse salate şi preparate cu carne de miel, vită sau pui. În rest, exact ceea ce se află în meniu la majoritatea restaurantelor: ciorbe, grătare şi pizza. Am fost surprins să găsesc o întreagă listă de băuturi alcoolice, nu că mi-ar displace, dar ştiam că arabii nu se împacă prea bine cu băutura, în alte locuri vizitate de mine n-am găsit disponibilă nici măcar o bere.
Dacă meniul e cum e, servirea e jalnică. Ca o circumstanţă ar fi faptul că doamna care m-a servit e acolo doar de câteva zile. Aşa că nu am putut afla prea multe de la ea cu privire la preparatele specifice. La insistenţele mele, a venit o altă doamnă care era mai în temă şi cu care am putut avea un dilog, cât de cât. Până la urmă, am convenit ca să îmi recomande dumneaei ceea ce crede de cuviinţă pentru un aperitiv şi un fel principal, deşi mi-a precizat că la arabi se aduce totul deodată, fără prea multă sofisticare. Aşadar, a fost pentru prima dată când nu am ştiut ce o să-mi fie adus la masă. Între timp, am comandat o Grasă de Cotnari, care, din păcate, mi-a fost servită la o temperatură mai mare decât cea recomandată.Mai întâi mi s-a adus kebab cu puţin orez (preparat cu şofran se pare) şi ceapă pe o lipie împreună cu un trio format din humus, un fel de ciuperci marinate, şi o vânătă umplută cu nuci şi încă ceva. Totul foarte bun. Am mâncat cu plăcere şi n-am lăsat mai nimic în farfurie. Iniţial, kebab desemna mai mult carnea prăjită decât cea făcută la grătar. Se zice că sodaţii de pe front îşi foloseau săbiile pentru a frige carnea, de fapt şi acum kebabul se face pe nişte ţepuşe late de metal.
La mâncarea arăbească, toată chestia e din condimente. Nenumărate, de toate culorile şi se toate gusturile. Asta face ca o simplă ceapă să nu aibă gustul cu care erai obişnuit, vânăta să pară de pe altă lume, iar amestecul de carne tocată de la kebab să te facă să o savurezi îndelung, înainte de a o înghiţi. De regulă se mănâncă cu mâna, aşa că nu vă formalizaţi prea mult. În Orientul Mijlociu, masa se ia în tihnă, într-o companie plăcută. E şi socializare, e şi sentiment, e şi filosofie. Asta înseamnă Pace, o stare din păcate prea lipsită dar şi dorită astăzi în acele locuri.Nu ştiu cum se numeşte felul doi, pentru că, deşi am întrebat, nu mi-a zis nimeni. N-am reuşit să descifrez nici de pe nota de plată, e ceva de genul kihek sau kibek. Vă pot spune totuşi din ce era format: o porţie de carne de vită crudă, tocată aproape ca o pastă şi amestecată cu grâu încolţit. Alături era nişte nucă rasă şi puţină ceapă taiată mărunt. Am primit şi o salată (denumită ca şi restaurantul, Saha) făcută din roşii, ardei gras şi castraveţi. Până aici nimic deosebit. Dar în salată mai erau şi seminţe de rodie, suc de rodie şi mentă. Toate aceste ingrediente erau tăiate mărunt, astfel încât sucul lor să se amestece foarte bine. Gustul acestei salate e cu totul al gust faţă de cum eraţi obişnuiţi. Eu am fost surprins şi foarte încântat de ea. Gustul legumelor amestecat cu dulceaţa rodiei şi cu răcorimea mentei, o nebunie ...
Pentru cine e familiarizat cu biftecul tartar, acest fel nu ar trebui să-i facă mari probleme. Eu, însă, nu am reuşit să înghit toată acea porţie de carne crudă tocată. Poate eram aproape sătul după primul fel, sau poate că sălbaticul din mine îşi luase o pauză în acea zi ...
Desert nu am mai comandat din două motive: nu aveam ce să aleg (pentru că nu găsisem nimic interesant în meniu), şi nu mai puteam mânca nimic, atât eram de plin. Oricum, mai puţin dulce, mai mult bine pentru silueta mea de urs cu greutate de 3 cifre, fără virgulă.
Consider acest restaurant binevenit, în măsura în care va ştii să-şi protejeze şi promoveze identitatea. Altfel, acest talmeş-balmeş de preparate arabe, româneşti şi de alte naţii nu poate atrage clienţi mai pretenţioşi.
Aş menţiona, pe final, un lucru de care restaurantul nu e vinovat cu nimic. Am fost obligat să asist fără voia mea la discuţiile aprinse, prea vocale şi prea incoerente ale unor cetăţeni, aflaţi la vreo două mese distanţă. Trecuţi de prima tinereţe şi de primele trei kile de vin, domnii profesori (mi-am dat seama din tematica discuţiei) tocau ultimele bârfe, trădări şi stări din şcoala sau liceul dumnealor. Mai rău decât asta era limbajul folosit, cu referire la organe, sex şi mame. Spectacolul oferit era de-a dreptul dezagreabil, mai ales pentru mine, care am un respect deosebit pentru această profesie. Cei care m-au învăţat carte au fost totodată şi exemple de conduită pentru mine. Pentru aceia aş manifesta şi eu pentru mărirea salariilor. Pentru aceştia nu am decât o precizare de făcut: sunteţi de toată jena!

Atmosfera generală **
Menu **
Servire *
Calitatea preparatelor ****
TOTAL **

SAHA
str. Nicolae Bălcescu, nr. 8, Bacău
rezervări la 0234.571.896