VILA TOSCA, rafinamentul la el acasa

Dupa ce saptamana trecuta am decis sa ma abtin de la a comenta experienta crunta de care am avut parte la un cunoscut restaurant din Bacau (am sa revin asupra lui altadata, cand sper ca va fi altfel; datorita servirii execrabile a unei ospatarite de care restaurantul se poate dispensa cu cat mai curand cu atat mai bine, as putea sa aduc un blam nemeritat totusi), am ales un loc nou, mai putin cunoscut, care mi-a provocat surprize placute si al carui nume mi-a trezit in minte un intreg lant de relationare: VILA TOSCA.

Restaurantul si terasa sunt amenajate la parter, iar spatiile de cazare la etajul unei cladiri mai vechi, restaurata cu mult bun gust si rafinament. Datorita amplasamentului discret de langa Tribunalul Bacau, restaurantul este frecventat in general in prima parte a zilei de numerosi avocati cunoscuti din orasul nostru, veniti la o cafea si discutii cu clientii, intre sedinte.Nu ma pot opri sa nu evoc aici insemnatatea numelui ales pentru acest loc. Era intr-un timp o emisiune la tv in care se pornea de la un nume sau obiect si, prin relationare, se aducea vorba despre diferite alte lucruri care aveau legatura cu el, intr-un fel. Asa si in cazul nostru, acest nume ma duce imediat cu gandul la opera LA TOSCA a lui Giacomo Puccini, in care primul rol apartine personajului Floria Tosca, o frumoasa si celebra cantareata din secolul XIX. La premiera operei din 14 ianuarie 1900, acest rol i-a revenit sopranei lirice Haricleea Darclée fiind preferata si solicitata chiar de catre Puccini. Putini cunosc un amanunt foarte interesant: aceasta soprana este nascuta la Braila, ducand prin cariera sa renumele tarii noastre pe marile scene ale lumii. In “bunul” stil al locului, ea moare la Bucuresti in 1939, intr-o saracie lucie si uitare condamnabila.

Floria Tosca era iubita pictorului Mario Cavaradossi, rol in care a cantat pentru ultima oara pe o scena de opera in 2004 marele tenor Luciano Pavarotti, a carui arie binecunoscuta “E lucevan le stelle” poate fi ascultata aici.
Numele TOSCA este intalnit des la locuitorii provinciei italiene Toscana, cunoscuta in plan gastronomic prin mancarurile specifice si vinurile sale renumite (Chianti). In padurile din zona aceata sunt gasite frecvent trufe albe, cele mai dorite si apreciate trufe din lume, recent fiind gasita una de 1,5 kg considerata drept cea mai mare si cea mai scumpa, si vanduta cu pretul record de peste 200.000 $ la o licitatie din Roma. Desi au un aspect straniu, respingator chiar, trufele sunt visul oricarui gurmand cunoscator, un vis extrem de scump, ce-i drept …
Atmosfera restaurantului VILA TOSCA este una intima si calda data de decoratiunile inspirat alese si de folosirea multor lumanari decorative (am numarat peste 25 de bucati doar in salonul de nefumatori), recomandata ca un loc ideal pentru o cina romantica.

Din meniu am ales pentru antreu niste crochete de orez cu sos Ragu, chiar daca ospatarul mi-a atras atentia ca, fiind una din specialitatile casei, timpul de preparare este de aproape 30 de minute. Pana la urma s-a dovedit a fi vorba doar de timpul de incalzire, pentru ca au fost aduse dupa nici 10 minute. Prezentarea preparatului a fost destul de simplista si superficiala. A compensat in schimb cu gustul deosebit datorat sosului cu carne tocata si care imi aminteste de una din specialitatile bucatariei libaneze. As fi completat acest fel cu cateva picaturi de sos de soia sau otet balsamic, insa cererea mea a fost declinata pentru ca nu aveau asa ceva, desi acestea, alaturi de uleiul extravergine, nu ar trebui sa lipseasca din orice restaurant.
A urmat apoi un cotlet de porc in sos de portocale, un deliciu. Prajita putin in unt si apoi data la cuptor intr-un castron de lut, felia consistenta de cotlet era acoperita de un sos fierbinte si foarte aromat, in care repede am aruncat niste bucatele de paine pentru a se imbiba bine si ca sa nu risipesc nici un gram din pretiosul sos. Recunosc totusi ca astfel nu am fost foarte elegant, dar cui ii mai pasa de asa ceva cand ai in fata o asemenea bunatate? Stati sa ma vedeti la o portie de costite afumate cu fasole …
Sosul mi-a parut a semana cu sosul de ostropel mai degraba decat cu un sos de portocale, gustul acestora fiind prea putin pregnant dupa parerea mea.
Am acompaniat acest fel cu un vin alb demisec, disponibil pentru servit la pahar sau carafa. Am descoperit insa pe fundul paharului niste sedimente care imi semnaleaza faptul ca vinul a fost tras fara atentie din recipientul in care este pastrat. Daca sunteti mai pretentiosi, va recomand totusi un vin imbuteliat de la o podgorie cunoscuta.
Insa marea surpriza placuta a venit la final, odata cu desertul. O prajitura cu spuma de ciocolata ex-tra-or-di-na-ra! Daca stiti cum sunt la gust prajiturile numite negrese, atunci stiti la ce ma refer. Desertul a fost servit fierbinte (poate chiar un pic mai mult decat ar fi fost necesar) pe un platou pe care se aflau si doua lingurite de dulceata.
Daca veti servi odata cu aceasta prajitura si un 50 ml de coniac, asa cum am facut eu, nu o sa regretati, ba chiar veti fi incantati de aceasta combinatie. Mai ales ca servirea coniacului a fost facuta ca la carte, un mic spectacol in sine. Dupa cum se remarca si din imagine, paharul de coniac a fost asezat deasupra unui alt pahar mai mare in care se afla un pic de apa fierbinte. In acest fel, coniacul a fost determinat sa-si elibereze aromele volatile cu mai multa forta.
Desi nu imi face placere sa termin aceasta relatare cu un lucru mai putin placut, trebuie sa mentionez aici proasta inspiratie a ospatarilor de a se hotari sa ia si ei masa chiar in sala de servire. Poate ca ar fi de acceptat sa se intample in absenta clientilor, dar in nici un caz alaturi de acestia. Iesirea la un restaurant se doreste a fi, asa cum am mai spui, un experiment diferit fata de servitul mesei de acasa sau din oricare alta parte. Din acest motiv trebuie asigurata o atmosfera deosebita. Ceea ce au facut ospatarii in acest caz a fost un puternic semn de neprofesionalism, chiar daca in rest servirea a fost foarte buna.
Este si motivul pentru care nu am sa dau deocamdata ratingul superior pe care as fi fost dispus sa-l acord acestui restaurant. E un fapt tot mai des intalnit atitudinea unor ospatari care darama cu nonsalanta orice nobila intentie a proprietarilor.

Atmosfera generala *****
Menu ****
Servire ***
Calitatea preparatelor ****
TOTAL ****

VILA TOSCA
Str. Cuza Voda nr. 4, Bacau
rezervari la 0234.530.300
www.vilatosca.ro