BISTRO PRIMERA, PAPA BUN SI MULT

UPDATE, 20 iulie 2009: Pe aceeaşi locaţie s-a deschis încă un bar SUBWAY.

UPDATE, 11 martie 2009: Restaurantul a fost închis. Unii spun că temporar. Cert e că în prezent acolo au loc lucrări de renovare şi că atunci când acestea vor fi gata, tot un restaurant va fi. Cică s-ar fi schimbat şi patronatul. Rămâne să vedem ce va fi, informaţiile le veţi găsi aici.

Dupa o pauza pricinuita de anumite probleme personale care nu mi-au mai lasat timp si pentru restaurante, revin acum cu un loc in care vroiam sa ajung de mai demult. La intersectia strazilor Razboieni cu Vasile Alecsandri, pe colt, este parca dintotdeauna o cladire solida ca o fortareata care, pana acum un an si ceva, arata foarte rau si neingrijit. Am remarcat insa, trecand de cateva ori prin zona, ca acolo a rasarit un nou restaurant, iar cladirea boiereasca veche a fost restaurata cu multa atentie si pricepere. Contraforturile laterale impun prestanta si dau o distinctie nobila, aristocratica intregii constructii. Intr-un fel nici nu mai conteaza in a cui propietate a fost sau este in prezent aceasta vila, atat timp cat ea este deschisa publicului care poate admira astfel stilul arhitectonic al Bacaului din perioada interbelica. Dealfel, observ ca este de bon ton sa-ti tragi restaurant in cladire veche si revendicata (vezi Vila Tosca, Casa Alba). As adauga si preferabil fata de varianta in care putinele ramase cladiri vechi din oras se zbat sa reziste fie in degradare si uitare, fie sub povara unor chiriasi care, cateodata, au gasit de cuviinta sa introduca in spatiu si patrupedele ierbivore din dotare.

Intr-un oras ca al nostru, cum putine din tara au mai fost atata de lovite de sistematizarea comunista si sufocate de betonul bloacelor, este important sa regasim si sa protejam identitatea data de aceste cladiri vechi care au apartinut indeosebi marilor negustori bacauani de la inceputul secolului trecut.
Revenind insa la specificul relatarilor mele as vrea sa notific buna inspiratie pe care a avut-o proprietarul cand a dat si un nume acestui local: BISTRO PRIMERA. Si are mare dreptate pentru ca, intr-adevar, este primul bistro din oras, atat ca denumire cat si ca functionare. Adica un loc unde, de regula, mananci pe saturate, iar preparatele sunt simple dar bine facute si fara sofisticari inutile, la preturi nici prea-prea nici foarte-foarte. Bistrourile sunt foarte intalnite in Franta si sunt locuri de servit masa de zi cu zi, asa cum sunt pub-urile pentru nordici. Nu ai sa intalnesti in ele ultimele creatii in materie de gastronomie, dar vei fi servit promt, respectuos si cu mancare gustoasa si relativ convenabila. Ca denumire, se pare ca acest cuvant provine din rusescul "bistro" dar care semnifica “repede”, folosit de cazacii ajunsi la Paris si care, astfel, manau sofisticatii ospatari parizieni sa le aduca mai repede mancarea si bautura. Sau poate ca in ordine inversa, mai degraba …
La parter functioneaza un bar, dar si o terasa pe timp de vara, iar la etaj sunt vreo 4 incaperi separate unde puteti servi masa. Un minus ar fi ca “salonul” rezervat pentru nefumatori este doar o mica incapere pentru o masa de 4 (patru!) persoane. Atmosfera este calda, primitoare si nesofisticata. Apropo de terasa, sper ca pentru acest sezon sa se gaseasca o alta solutie decat umbrelele publicitare tipatoare si derizorii plus mesele si scaunele din plastic ieftin folosite in vara 2007 si care se potriveau ca nuca in perete cu aspectul aristocratic al cladirii.
Nu veti gasi nimic spectaculos in meniu; preparatele sunt comune, cunoscute in general publicului nepretentios. Asta nu inseamna nicidecum un minus ci mai degraba ca localul este consecvent onest cu clientul, vis-à-vis de rangul sau, neincercand sa-l prosteasca cu cine stie ce denumiri stranii si exotice. Insa, din ceea ce am vazut eu, mancarea este foarte gustoasa si suficienta.

Am deschis micul meu festin cu niste paste carbonara pe post de aperitiv, desi unii (cum sunt de exemplu italienii care au antipasta) ar putea sa le considere cu multa usurinta ca fiind chiar un fel principal. La foamea cu care m-am prezentat la locatie, cred ca si un bou la rotisor, tot aperitiv l-as fi numit.
Mi-am pregatit digestia cu un 50 de rom alb Havana Club Anejo Blanco. Diferenta fata de romul obisnuit (obtinut frin fermentarea trestiei de zahar) esta filtrarea suplimentara a acestuia prin carbune. Totusi va recomand sa faceti acest lucru la finalul mesei, atunci cand gentlemanii se retrag la o tigara buna de foi si un brandy (cognac sau rom), acompaniate de o discutie savuroasa despre politica adevarata. Mie imi mai sunt permise astfel de scapari pentru ca nu sunt inca in posesia unui astfel de titlu de noblete. Si nici politica adevarata pe care s-o pot discuta …
Dupa cum vedeti, portia de carbonara nu are o prezentare deosebita, dar nici nu pot spune ca s-ar fi putut face mai mult. Poate doar ca parmezanul ar fi trebuit adus separat astfel incat fiecare sa-si puna dupa voie. Gustul a fost foarte bun, se simtea de minune si bucatelele de costita afumata, si oul si smantana, astfel incat nu am tinut cont de recomandarea eului interior care-mi spunea ca si la felul principal am comandat ceva consistent, asa ca as face bine sa mai las loc. Trebuie sa va spun ca portiile sunt destul de mari, iar daca nu sunteti antrenati, sau sunteti mai firavi, puteti sa va opriti doar la atat.

Insa eu am continuat (de unde puteti deduce ca nu sunt firav sau plapand) cu un snitel florentin mare cat aproape jumatate de farfurie, piure de cartofi cu lapte si salata de legume asortate. O adevarata desfatare. Sunt feluri simple, stii de la inceput la ce sa te astepti, si nu ai parte decat de bucurie la aducerea lor. Diferenta fata de snitelul din carne de porc obisnuit e data doar de bucatile de cascaval de pe deasupra.
Vinul ales ca sa faca alunecarea mai usoara pe gat a fost un Val Duna Roze de Roumanie, un vin foarte bun dintr-o gategorie prea putin apreciata pe la noi si anume vinurile roze demidulci sau dulci (in afara arhicunoscutei Busuioace de Bohotin).
Singura emotie (intr-un final s-a dovedit a fi nejustificata) a fost la alegerea desertului care chiar asa se si numea: desert cu branza.

Excelent si la gust si la aspect dar nu foarte complicat. Pe un pat de biscuiti sau pesmeti bine insiropati este asezat un strat consistent de branza dulce proaspata cu aroma de vanilie, peste care s-a turnat un sos de ciocolata si caramel. Si asta tot in portie mare. E inutil sa va mai spun ca a trebuit pana si eu sa lupt sa mananc tot, dar am reusit.
Surpriza a venit la final la nota de plata: este poate cea mai mica de pana acum, in jurul sumei de 50 de lei.
Concluzia nu poate fi decat ca la BISTRO PRIMERA se manaca bine, consistent si convenabil. Mai adaug ca si servirea a fost prompta si profesionista, chiar daca a fost vorba de o domnisoara tinerica. Mai mult, a reusit sa impresioneze placut, memorand pur si simplu comanda, fara ajutorul vreunei note, ceea ce denota o atentie dedicata in totalitate clientului.

Atmosfera generala ***
Menu ***
Servire ***
Calitatea preparatelor ****
TOTAL ***

BISTRO PRIMERA
Str. Razboieni nr. 28, Bacau
rezervari la 0728.016.462