SEARA ASIATICĂ LA OLIVE GARDEN

Update, 15 feb.2009: Dreptul la replică pentru domnul Georgică NECHITA (vezi la finalul articolului)

Aşa cum ne-a obişnuit deja, spre lauda sa, restaurantul OLIVE GARDEN continuă seria surprizelor plăcute, organizând tot felul de seri culinare tematice. De această dată, pe 29 ianuarie am avut plăcerea să participăm la o serată gastronomică pe teme asiatice. Meniul a fost de 59 lei de persoană, fără băuturi, ceea ce consider a fi un nivel acceptabil, dar la limita de sus (faţă de meniul anterior din noiembrie 2008, a crescut brusc cu aprox. 20%).
Din ce am constatat, participarea a fost mult mai numeroasă, la limita localului chiar, semn că intuiţia patronului de a paria pe organizarea acestui tip de evenimente a avut priză la clienţi. Consecvent fiind pe ideea că un restaurant care se respectă are şi obligaţia de a fi creator de evenimente, nu numai gazdă de evenimente, nu pot decât să salut şi eu aceste iniţiative, pe care am să le promovez fără obligaţii, dar cu o singură condiţie simplă: să mi se solicite asta!
Organizarea a fost tot de tip bufet cu autoservire, ceea ce are avantaje în sensul că fiecare îşi poate alege după gust din gama variată de preparate, de câte ori vrea, dar şi dezavantaje clare, care s-au făcute simţite imediat (coadă de aşteptare de 20-30 de persoane, terminarea unor preparate fără să ajungă la toţi), generând nemulţumiri mai mult sau mai puţin exprimate în rândul participanţilor.
Rămâne de văzut dacă aceste lucruri se pot ameliora, şi ar fi câteva idei: mărirea zonei de acces la bufetul cu autosevire; introducerea unui meniu fix dar care să poată fi suplimentat la alegere de la bufet.
Am o apreciere de făcut legată de modul profesionist de servire a vinurilor roşii. Spre lauda ospătarilor, vinul roşu a fost servit ca la carte: prezentarea sticlei, folosirea unui decanter (mare lucru, vă spun drept, pentru că e prima dată când am întâlnit asta la un restaurant băcăuan; pun pariu că sunt mulţi ospătari care habar n-au la ce foloseşte „vaza” aceea de sticlă cu baza foarte lată), prezentarea vinului spre degustare şi abia apoi servirea propriu-zisă în pahare. Se vede clar că pe aici a trecut un sommelier!
Cât despre preparatele în sine, acestea au fost foarte variate, aşa cum se poate vedea şi din meniu.Din păcate, deşi meniul prevedea aperitiv şi fel de bază, autoservirea a fost haotică, în sensul că fiecare şi-a luat cât a putut duce în farfurie încă de la început (inclusiv eu), nemaiţinând seama că erau feluri care chiar nu mergeau unele cu altele, doar din teama de a nu rata nimic de la bufet (deh! ispita era mare). Doamnele mai simandicoase, care şi-au ales prima dată doar nişte salată, să le vadă lumea, au cam rămas cu buza umflată şi cu ochii umezi la cei cu mai puţină clasă dar cu farfuria plină ...
Pentru cei care nici după ce au mâncat n-au aflat ce-au consumat, câteva rânduri explicative: dim sum e un preparat specific chinezesc (înseamnă „deliciul inimii” în dialectul cantonez) şi sunt un fel de ceva, fiert în apă, sau în aburi sau prăjit, de o mulţime de feluri şi culori şi cu o mulţime de umpluturi din legume, peşte, carne de porc sau creveţi în fel şi fel de combinaţii. E un fel care nu se comandă ci se ia direct de pe tăvile plimbate de ospătari prin sală. Asta în China, unde se serveşte pe tot parcursul zilei, la fel ca ceaiul verde.
Am avut parte şi de sushi, preparatul consacrat al japonezilor, ce constă în general în bucăţi de carne crudă de peşte (somon, ton) servite pe un pat de orez special, ocazional învelite în foi de alge marine (nori). Ca unul ce, nu numai că mai ştie câte ceva despre asta, dar mai şi face acasă ocazional, pot să spun că nu am rămas foarte impresionat de acest fel. Carnea de ton lipsea cu desăvârşire de la nigiri sushi, iar maki sushi erau cu tot felul de umpluturi din conserve. Deasemenea nu am văzut deloc ghimbir.
Tot un fel japonez este şi tempura, adică bucăţi de legume sau carne tăvălite prin ou cu făină şi prăjite în ulei.
Am aflat că bucătareasa are vreo 20-25 de ani munciţi chiar în Japonia, iar meniul a fost făcut totuşi „cu milă” pentru gusturile noastre mai occidentale. Vă confirm şi eu că nu mişca nimic încă prin farfurii ...

tăvile cu felul de bază

"oare ce-i asta?"de toate pentru toţi ...
sushi, nigiri şi makiporţie de shogun nehalit

În cocnluzie, pot spune că am mâncat ca un shogun la dezmăţul de după victorie, cât un Anjin şi Toranaga-san la un loc. Cine a citit cartea lui James Clavell ştie despre ce vorbesc. Cât despre Kikusane, două la număr, ce se plimbau printre mese si atrageau în ordine privirile soţilor şi antipatia nevestelor, pe altă dată ...
Spre aducere aminte, Balada Mamei lu’ Shogun, 1991, în viziunea celor de la Divertis, care aveau pe atunci şi haz, dar şi public fidel.



P.S.: Băcăuani, vi se (mai) pregăteşte ceva: serile vegetariene, italiene şi ruseşti. La ultima, musai am să fiu şi eu, şi am să vă povestesc cum a fost, după ce mi-o trece vodca din creieri capului.

DREPT LA REPLICĂ:

Observatiile facute despre seara asiatica sunt absolute corecte, numai ca :

1. Pretul a crescut pana la nivelul la care rentabilitatea este zero, la capitolul mancare( foarte sincer) A se vedea cat se punea in farfurie, si mai ales cat ramanea in farfurie si se arunca. Primele seri au fost cu pierderi asumate, pentru a putea crea o traditie. La seara de Craciun de ex. am avut doar 25 persoane desi rezervari si implicit preparatie a fos facuta pentru 60 pers. Aceste evenimente le voi face in continuare, mai ales pentru imaginea restaurantului, caci sincer nu este o chestiune prea rentabila financiar pe moment. De ex. : Prepar mancare speciala, care nu se gaseste in meniu pentru 100 persoane fiindca , fiind buffet suedez,nu stii cat si ce serveste fiecare, dar nu vin decat … 75-80……, cat de altfel accept ca grad de ocupare.

2. Am incercat sa aranjez bufetul in doua locuri, dar m-am confruntat cu repartizarea produselor. Ar fi trebuit sa iau x produs in exces pe unul din bufete sis a-l redistribui pe altul, ceea ce… Asa ca am renuntat. Chiar daca lungesc numarul de mese la buffet, de 6 la 8-10, se intampla a acelasi fenomen de stat la coada, in special datorita intrebarilor puse bucatarilor, a explicatiilor care se dau , etc. Pentru informarea d-vs. , am o experienta mare in catering, facand actiuni de max. 1400 pers/eveniment. Am iesit cu multe actiuni inclusive in Braila 3 actiuni a cate 500 pers, Tragoviste, Galati, Focsani, Roman, Moinesti si cred ca pot inca continua.

3. Nu am cum sa pun in cantitati nelimitate un produs,( desi asa vrea ) care sa asigure pentru toti clientii sa manance in orice cantitate. Ex: la seara ruseasca voi avea tartine cu caviar . Mergeti d-vs cu rationamentul mai departe.

4. Costurile cu fiecare accesoriu sunt destul de mari. Numai ornamentele pentru seara asiatica m-au dus la peste 200 euro, plus hostesele, deci nu am cum sa practic preturi mai mici. Pentru seara ruseasca a trebuit sa aduc din afara … siliotca, peste afumat, ficat de batog, vodka speciala, coniac, etc.

5. Sa stiti ca ghimbirul a fost totusi in cantitati indestulatoare pe mesele buffet. De altfel a ramas destul si dupa.

6. Este foarte adevarata afirmatia cu sushi. Din pacate nu am pistolul lui G******* sa ma duc la M**** sa-i intreb de ce nu au onorat comanda de ton proaspat , comanda confirmata de altfel de ei. Din pacate sunt si singurii de pe piata care accepta sa aduca comenzi speciale.

7. Referitor la ospatari si la personal in general. Asa este , cheltui destul de des cu instruirea lor, numai ca si aici… am adus de la Iasi timp de trei zile un bartender specialist. Din 6 barmani si 6 ospatari instruiti, mai lucreaza doar trei la mine. Restul fie au plecat dupa promisiuni de salarii mai mari ( din pacate pentru ei neonorate) fie in Italia, etc., etc. Fluctuatia de personal se datoreaza in procent covarsitor angajatilor si nu angajatorului. Un effect bun al crizei financiare, economice, pe care o traversam este si asezarea fortei de munca pe principii corecte. Va dau un exemplu. Se deschide un restaurant nou. Stiti ce salarii se auncau pe piata la inceput ? Va spun eu: 16-18 mil lei vechi pentru un ajutor de bucatar cu experienta de multe ori de doar 6 luni, un an. A venit la angajare la mine anul acesta un “ bucatar” de fapt “ fost bucatar sef “ la P******** ( pot da numele pentru ca s-a inchis) si care : fara calificare, fara experienta decat de autodidact ( cat o fi fost), cu vechime de trei ani in bucatarie din care ATENTIE : TREI ANI DE BUCATAR SEF , confirmata de fostul restaurant, cerea 1.000 euro, caci atat castiga la fostul loc de munca. Total aberant. Nu este mai putin adevarat ca foarte multi oameni de afaceri, dupa o oarecare capitalizare din terte afaceri, in momentul in care vechea afacere nu mai mergea, ce sa faca ei cu banii ? RESTAURANT! Caci nui asa? Cumperi berea cu 2 lei, o vinzi cu 4, castigi 2, ori 100 beri/zi… ohoho (evreul cu ouale pe cap… ) Realitatea credeti-ma, este mult, mult diferita. De altfel ar trebui sa actualizati capitolul cu restaurantele inchise. Veti vedea de ce cand va interesati cate sunt.

Sigur, discutia este mult mai ampla si sunt dispus, chiar cu placere, sa o continuam la o cafea speciala facuta de I*** ( libanezul).

Am preferat acest mod de comunicare direct pentru a nu fi baniut de influentarea artcolelor aparute, asupra carora firesc am unele observatii- comentarii.

GIORGICA NECHITA

Restaurantele : OLIVE GARDEN, CORSO
office@multiroyal.ro
corso@bacau.astral.ro