Vineri, 26 feb. 2010, am avut onoarea de a da curs invitaţiei la o degustare de vinuri de la Crama OPRIŞOR, organizată de către dl. Marcel SIMOTA, directorul firmei de distribuţie PANCOM SRL din Piatra Neamţ. Degustarea a avut loc la restaurantul NOIR, care pe mine m-a impresionat prin concept, listă de vinuri, mai puţin meniul, dar despre asta poate altă dată. Iată cum, încă o dată, oraşul vecin ne face surpriza de a ne-o lua înainte până şi la acest capitol. Deşi potenţial de consum există, precum şi mulţi clienţi care ştiu să aprecieze un vin bun, în oraşul Bacău acest tip de evenimente de prezentare şi promovare a vinurilor valoroase lipseşte cu desăvârşire.
Surpriza mai mult decât plăcută a fost că aceste vinuri au fost prezentate chiar de către creatorul lor, dl. Liviu Grigorică, care a oferit informaţii interesante despre realizarea acestor vinuri dedicate segmentului HORECA şi cunoscătorilor.
Au fost prezentate şase vinuri, două albe (CALOIAN – Sauvignon Blanc; RUSALCĂ ALBĂ – cupaj de Chardonay, Pinot Gri, Riesling şi Sauvignion Blanc) şi patru roşii (CALOIAN – Fetească Neagră; DRĂGAICA ROŞIE – cupaj de Cabernet Sauvignon, Merlot, Shiraz şi Pinot Noir; SMERENIE – cupaj de Shiraz, Pinot Noir şi Dornfelder; CABERNET SAUVIGNON)
Cupajul SMERENIE (am reuşit să obţin o sticlă cu autograf, yupeeee!) a întrunit majoritatea aprecierilor celor prezenţi, deşi eu am rămas destul de surprins şi de către CALOIAN – Fetească Neagră, un vin pe care îl poţi confunda totuşi destul de uşor cu altceva, dar făcut bine şi la un preţ cinstit.
După părerea mea, pe care n-am ezitat să o exprim şi acolo, s-a insistat prea mult pe identificarea “nasului”, adică a aromelor ce compun buchetul vinului. În momentul în care eşti asaltat repetitiv de întrebarea “da’ simţiţi coacăza?”, şi dacă ai avea nasul înfundat ai începe să adulmeci ceva a coacăză. Nu mai spun de snobismul unor persoane care, deşi erau într-atât de parfumate, că le simţeam de la distanţă, nimereau, nu ştiu cum naiba, exact şi la timp, fiecare aromă enunţată.
În fine, aici e mult de discutat, dar eu rămân la părerea că un vin trebuie evaluat ca un tot anume, cautând să-i desluşim specificul ca întreg, exact aşa cum privim un tablou valoros, dându-ne cu un pas înapoi ca să-l putem vedea în ansamlu, sau cum ascultăm o orchestră, fără să ne concentrăm însă pe sunetul fiecărui instrument în parte. Dealtfel, pun pariu că mulţi dintre cei care “sesizau coacăza” instant n-ar mai fi în stare să recunoască acelaşi vin la un test în orb cu numai trei probe, doar după o oră.
Per total, a fost o seară foarte reuşită, şi felicit cu sinceritate pe organizatori, rămânând totuşi cu o urmă de regret şi invidie vis-à-vis de faptul că nu suntem în stare să organizăm aşa ceva şi la Bacău. Totuşi speranţa moare ultima, aşa că aviz celor interesaţi, adică, mai pe şleau directorilor de restaurante şi distribuitorilor de vinuri din zonă.
Două cuvinte şi pentru consumatorii finali: dragilor, dacă nu veţi începe să cereţi de la restaurante aceste vinuri, fiţi siguri că cârciumarii vă vor oferi tot numai triada cu moţ (Jidvei, Cotnari, Murfatlar plus Recaş) de-acum şi-n vecii vecilor!
Şi nici nu ştiţi ce pierdeţi …
Au fost prezentate şase vinuri, două albe (CALOIAN – Sauvignon Blanc; RUSALCĂ ALBĂ – cupaj de Chardonay, Pinot Gri, Riesling şi Sauvignion Blanc) şi patru roşii (CALOIAN – Fetească Neagră; DRĂGAICA ROŞIE – cupaj de Cabernet Sauvignon, Merlot, Shiraz şi Pinot Noir; SMERENIE – cupaj de Shiraz, Pinot Noir şi Dornfelder; CABERNET SAUVIGNON)
Cupajul SMERENIE (am reuşit să obţin o sticlă cu autograf, yupeeee!) a întrunit majoritatea aprecierilor celor prezenţi, deşi eu am rămas destul de surprins şi de către CALOIAN – Fetească Neagră, un vin pe care îl poţi confunda totuşi destul de uşor cu altceva, dar făcut bine şi la un preţ cinstit.
După părerea mea, pe care n-am ezitat să o exprim şi acolo, s-a insistat prea mult pe identificarea “nasului”, adică a aromelor ce compun buchetul vinului. În momentul în care eşti asaltat repetitiv de întrebarea “da’ simţiţi coacăza?”, şi dacă ai avea nasul înfundat ai începe să adulmeci ceva a coacăză. Nu mai spun de snobismul unor persoane care, deşi erau într-atât de parfumate, că le simţeam de la distanţă, nimereau, nu ştiu cum naiba, exact şi la timp, fiecare aromă enunţată.În fine, aici e mult de discutat, dar eu rămân la părerea că un vin trebuie evaluat ca un tot anume, cautând să-i desluşim specificul ca întreg, exact aşa cum privim un tablou valoros, dându-ne cu un pas înapoi ca să-l putem vedea în ansamlu, sau cum ascultăm o orchestră, fără să ne concentrăm însă pe sunetul fiecărui instrument în parte. Dealtfel, pun pariu că mulţi dintre cei care “sesizau coacăza” instant n-ar mai fi în stare să recunoască acelaşi vin la un test în orb cu numai trei probe, doar după o oră.
Per total, a fost o seară foarte reuşită, şi felicit cu sinceritate pe organizatori, rămânând totuşi cu o urmă de regret şi invidie vis-à-vis de faptul că nu suntem în stare să organizăm aşa ceva şi la Bacău. Totuşi speranţa moare ultima, aşa că aviz celor interesaţi, adică, mai pe şleau directorilor de restaurante şi distribuitorilor de vinuri din zonă.
Două cuvinte şi pentru consumatorii finali: dragilor, dacă nu veţi începe să cereţi de la restaurante aceste vinuri, fiţi siguri că cârciumarii vă vor oferi tot numai triada cu moţ (Jidvei, Cotnari, Murfatlar plus Recaş) de-acum şi-n vecii vecilor!Şi nici nu ştiţi ce pierdeţi …
2 comentarii:
Pai ce noi mai avem vinarii?Podu turcului sau Racaciuni care pe vremuri erau vinuri la export acum aproape au disparut...
Va Felicit pentru curajul cu care ati postat poze cu dumneavoastra ....poze recente si impresionanta statura. De acum nu o sa mai fiti acel necunoscut care intra in restaurante. Acum sa sperati ca nu o sa vina gurile carcotase sa va ia la bani marunti .......burta aia....,frumoasa poza de pe prima pagina ...aia cu par negru si falnic ....:))......trece timpul ...si grijile mai alunga un fir de par ..sau o fi de la lamunarile aprinse de catre bucataresele durduli......:)) Toate cele bune si fara ganduri rele.
Trimiteți un comentariu