SPHINX, SHAWORMARIE CU MOFTURI DE RESTAURANT

Am fost informat in ultima vreme de catre multi cunoscuti de-ai mei ca s-a deschis in Bacau un nou restaurant in Mall-ul recent inaugurat. Desi nu prea aveam incredere ca as putea gasi un restaurant care sa merite atentie in acel loc, iata ca am cedat si, astfel, primul restaurant vizitat de mine in anul de gratie 2008 a fost SPHINX RESTAURANT. Situat la etajul 2 al complexului comercial, la court food cum s-ar zice, acest restaurant este singurul care are mesele sale proprii de servire, fata de celelalte “restaurante” de acolo, adica KFC, restaurantul mongolez Ghinghis Khan si altele asemenea.

De la inceput trebuie sa va spun ca aproape 75% din ceea ce reprezinta acest local este strict marketing comercial. De la amenajarea sa in stilul atmosferei Indiana Jones si pana la meniul sau simplist, totul este montat pe ideea de poveste care trebuie sa vanda. Ca cica a fost odata (neprecizat in timp, asa, ca Capra cu trei iezi- scuzati cacofonia ) un nene pe nume Tom Maltom care se plimba prin lume si tot ramanea el impresionat de ceea ce bagau in fizic cei de pe acolo. Si, lovit brusc de inspiratie, s-a apucat el sa-si faca restaurante in care sa serveasca mancare mai ales orientala. Acum, pe semne ca acest nume o fi mai nou un nume polonez, pentru ca firma proprietara a lantului de restaurante este poloneza. Polski, adica Pane Tom, davai papirus.Meniul este frumos colorat, cu multe poze, tiparit pe hartie lucioasa si … cam atat. Redactat intr-un limbaj prea colocvial, pe alocuri jargonistic, meniul se adreseaza celor pentru care bling-bling, fitzzz si ascultatul de manele la celular sunt clar probleme vitale. Pe langa enshpe feluri de shaworma si kebab, mai puteti sa va delectati cu cateva soiuri de pizza, salate la greu si vreo trei supe. Ciudat pierdute printre acestea veti descoperi niste steakuri si peste. Oferta de vin este impresionanta: vinuri albe si rosii, seci, demiseci, demidulci, si dulci, servite la pahar, carafa sau ce recipiente or mai fi pe acolo. Nici vorba de denumiri consacrate sau macar podgorii …

Asa cum fac de obicei, dupa o studiere atenta a meniului, lansez catre ospatar intreaga comanda, adica bauturi, aperitiv, fel principal si desert. Niciodata nu m-am gandit ca este posibil ca, macar teoretic, sa existe vreun ospatar atat de aerian, de o inocenta aproape bovina, care sa mi le aduca pe toate odata si nu pe rand, asa cum este normal. Pe acest ospatar il gasiti la SPHINX … O sa-l recunoasteti imediat dupa privire, daca nu cumva a fost dat afara intre timp. Bineinteles ca a ramas foarte mirat de faptul ca i-am indicat sa duca felul principal inapoi in bucatarie si sa aibe grija sa nu se raceasca pana termin eu aperitivul, ceea ce s-a si intamplat de fapt.

Totusi, aperitivul a fost ok, chiar foarte bun: o branza tip Camembert prajita pane si servita impreuna cu ananas, o jumatate de piersica din compot si gem de afine. Combinatia este intr-adevar delicioasa si a reusit sa salveze cat de cat experienta mea culinara. Desi aparent nepotrivite, gustul usor sarat al branzei si cu dulcele de la gem si fructe reusesc sa se completeze reciproc intr-o armonie a senzatiilor gustative. Se poate acompania cu un vin alb, demidulce servit rece.
Bucataria noastra traditionala (cu exceptia catorva retete din Ardeal) in general este destul de stricta cu amestecarea alimentelor dulci cu cele sarate. Cu alte cuvinte, felurile principale trebuie musai sa fie putin sarate (de aici si expresia “pretios ca sarea-n bucate”; cum ar suna in poveste “ca zaharul in bucate”?), iar dulcele este rezervat doar desertului. Ca si in gluma cu diferenta dintre vina si pacat, am putea zice ca e o vina ca s-au amestecat gusturile, dar ar fi fost pacat sa n-o fi facut.

Asa cum anticipasem, felul principal mi-a fost servit rece. Emotia cu care asteptasem specialitatea restaurantului, un fel denumit chiar dupa numele restaurantului, adica SPHINX, si care se vroia a fi maiestria culinara a bucatarului, s-a risipit odata cu prima privire aruncata peste platou: niste cartofi pai, cu o salata de varza maruntita draconic ce se intindea intr-un strat filiform pe aproape un sfert de farfurie, o frigaruie si ceva carne in forme nedefinite.
Am refuzat bineinteles mancarea care deja era sleita si, la solicitarea mea, un alt ospatar (cel care servea la masa mea probabil isi luase o pauza, extenuat de complexitatea si amplitudinea jobului sau) mi-a dus-o la bucatarie sa o incalzeasca din nou. Bineinteles ca la revenire, cartofii pai erau aproape casanti, nu crocanti, varza capatase deja o culoare nu prea simpatica, iar carnea era super uscata, pe alocuri arsa.
Asadar, pot spune fara teama ca gresesc, ca mai toate felurile principale din oferta acestui local nu sunt foarte diferite de ceea ce puteti gasi pe la orice chiosc de fast food din Piata Centrala, unde probabil ca sunt la fel de bune dar la un pret rezonabil. Sa dai pe o banala shaworma intre 22 si 32 de lei (cat m-a costat SPHINXUL), numai pentru ca e servita intr-un restaurant, este doar rezultatul marketingului …
Totusi, e un loc binevenit pentru beizadelele orasului preocupate doar de grija de a face praf cat mai mult din banii parintilor. Pentru ca aceasta specie nu poate trai decat pe baza de elemente “de firma”: haine de firma, parfum de firma, pantofi, posete si sosete de firma, iar acum, nou in orasul nostru, shaworma de firma! Asteptam cu interes un nou mega-benga restaurant de firma care sa ofere in meniu mici de firma si traditionala ciorba de burta, pardon, de firma …La desert am ales ceva denumit “banana ascunsa dulce”. Recunosc ca m-am gandit initial ca voi avea de cautat prin desert, insa sa stiti ca nu mi-a fost foarte greu sa gasesc banana. Dupa cum puteti vedea si in poza, dinsa, banana, era impartita in patru, sub forma de cruce, si cu multa frisca de la spray.
La gust, acest desert a fost poate surprinzator de bun, fata de catastrofa de dinainte, dar nici ceva care sa-ti ramana in memorie.
Imi cer scuze ca nu am avut de aceasta data ocazia de a vorbi prin relationare si despre alte lucruri cu adevarat interesante, asa cum am mai facut-o in celelalte relatari. Dar cred ca ar fi sunat strident ca unghia pe tabla orice subiect in preajma shawormei.
Am sa va dau doar cateva informatii despre shaworma: in tarile arabe, adica acolo unde a aparut, acest fel mai era denumit si mancarea saracilor, pentru ca, la fel ca si pizza, este facuta din resturi. Denumirea provine de la cuvantul turcesc çevirme, insemnand “care se roteste”, aluzie la frigaruia pe care se pun bucatile de carne (vita, pui sau miel; niciodata de porc) si care se invarte pentru a fi coapta uniform la o sursa de foc.
Desi uneori gustoasa, dar nu prea aratoasa, si cu atat mai putin sanatoasa, shaworma servita frecvent poate fi reteta sigura pentru un ficat facut praf, colesterol fara numar si celulita timpurie. Consumatorul fidel se poate recunoaste usor dupa urmatoarele semnalmente: plescaie, se sterge cu tricoul si apoi pe blugi, ii cade din gura, se mozoleste ca un porc, ii vine burta peste curea, ii precede stomacul in miscare pe directia inainte si are o privire ambigua. A se citi in mod repetat acest fragment, inlocuindu-se termenii: Big Mac, copanele picante, hamburgher, cheesburgher, etc…
Revenind la restaurantul SPHINX, eu cel putin nu cred ca am sa mai calc vreodata pe acolo. Doar daca vrei sa mananci muuult si sa platesti la fel de muuult, atunci acest local ramane o solutie.

Atmosfera generala ***
Menu **
Servire **
Calitatea preparatelor **
TOTAL **

SPHINX
Str. Stefan Cel Mare nr. 28, Bacau

In incinta Arena City Mall
rezervari la 0234.588.618