DUMBRAVA, OAZA DE LINIŞTE DIN CENTRU

Mda… Iar s-au epuizat stocurile de lămâie din ţară. Politicienii provoacă greaţă din nou rânjind la români din afişe, din televizoare, de pe blocuri, de oriunde … De ce naiba, dacă eşti bogat de puţi, îţi mai trebuie politică? De ce nu te duci matale, măi bogătaşule, să-ţi cheltui măcar o parte din avere prin nu`ş ce insule exotice, să nu te ştie nimeni, că oricum n-ai putea să-ţi cheltui toată averea într-o singură viaţă de om? Dar nuuuu, pe tine te fecundează grija pentru cetăţean, dom`le! V-aţi uitat la ei? Din poze te înţeapă cu degetul, stau cu palma întinsă, se garantează unii pe alţii (daaaa, ce să zic, halal asigurare!). Toţi vor să facă ceva pentru ţară, proclamă schimbarea (pe tipul: “Soldaţi, astăzi vă schimbăm lenjeria. Uraaaaaa! Între voi …”), toţi spun ca “EI” sunt ceilalţi, vorba aia, ei ca lei, noi ca voi, adică oi. Lupul îşi schimbă blana, dar năravul ba (inclusiv primul lup de mare al ţării). Bleah ….

Greaţa asta, dacă nu mai ai lămâie, se poate trata cu o salată. Uşoară, reconfortantă, plină de energie, aşa cum am găsit-o eu la restaurantul hotelului Dumbrava.Fostul hotel al partidului (comunist, fireşte), aşa cum este el cunoscut mai ales în rândul celor care ştiu viaţa de dinainte de `89, este ascuns de forfota din centru şi formează împreună cu terasa aferentă o adevărată oază de linişte. A fost renovat de vreo 2-3 ani şi arată acum foarte bine. Materialele folosite la redecorarea restaurantului sunt de calitate, la fel şi mobilerul, iar rezulatul final este unul de bun gust. Am remarcat deasemenea şi vesela deosebită, care nu este de duzină. Un minus, totuşi, pentru feţele de masă care par a fi din alte timpuri.
Am recunoscut în rândul personalului pe o doamnă ospătăriţă cu experienţă, aşadar colegii mai tineri ai dânsei au o şansă de a învăţa meserie aşa cum trebuie.
Meniul are pe prima pagină specialităţile casei, ca la orice restaurant care se respectă. Însă, cerând detalii despre aceste specialităţi de la fata care mă servea, am avut surpriza să constat că nu ştia mai nimic despre modul de preparare sau asortare.
Niciodată să nu vă sfiiţi să cereţi explicaţii de la ospătar despre un anume preparat. Clientului îi este permis să nu ştie prea multe despre un anume fel, chiar dacă acesta este unul clasic. Nu acelaşi lucru este valabil şi pentru cel care serveşte, acesta având ca sarcină de serviciu cunoaşterea perfectă a meniul şi să fie în stare să dea relaţii despre ingredientele folosite, despre modul de preparare şi despre garnitura cu care se asortează cel mai bine. Iar la restaurantele cu pretenţii, se impune de la sine ca ospătarul să poată face acest lucru şi într-o altă limbă, în special în engleză.
Revenind la cazul meu, vă mărturisesc că am fost plăcut surprins de reacţia profesionistă a fetei care şi-a cerut scuze, a precizat că este doar picoliţă (în mod normal nu trebuia să vină ea să-mi ia comanda) şi că se va interesa imediat la bucătarie. Peste puţine momente a venit un ospătar bine informat, care m-a preluat şi astfel totul a fost ok, cu o mică scăpare, pe care am s-o relatez la sfârşit.
Aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii, există o anumită ierarhie în rândul personalului de servire într-un restaurant de clasă. Primii sunt picolii care sunt ajutori de ospătari. Ei interacţionează minimal cu clienţii, şi, de regulă, nu intervin decât la debarasat. Ospătarii au obligatoriu efectuat un anume stagiu de pregătire şi ei reprezintă interfaţa dintre restaurant şi client: prezintă meniul, preia comanda, aduce preparatele în succesiunea specifică, face nota de plată şi încasează contravaloarea ei. Somelierii sunt cei care recomandă băutura care merge la felurile de mâncare comandate, prezintă şi serveşte aceea băutură. Şeful de sală, sau ospătarul şef, supraveghează întreg personalul sau seveşte chiar el clienţii fideli ai casei sau persoanele VIP.
Am făcut această paranteză mai lungă ca să înţelegeţi complexitatea meseriei de ospătar şi să o respectaţi mai mult.Salata comandată de mine se numeste Waldorf şi e o minunată combinaţie de mere şi ţelină rase, legate cu puţină maioneză şi combinată cu câteva bucăţele de nucă. Se numeşte aşa pentru că a fost inventată de bucătarul şef de la hotelul Waldorf Astoria din New York. Prezentarea a fost de nota zece, gustul asemenea şi v-o recomand cu plăcere pentru deschidearea festinului.Pentru felul principal m-am oprit la una din specialităţile casei, şi anume un File Royal, asta însemnând un muşchi de vită, preparat medium, împreună cu ficat de gâscă în sos dulce de vin roşu. La recomandarea inspirată a chelnerului, am asortat la acest fel o garnitură de cartofi ţărăneşti şi o salată de ardei copţi (care totuşi nu au fost prea gustoşi, fiind cumpăraţi, nu făcuţi á la maison). Pentru mine a fost o surpriză gustul bucăţilor de ficat: crusta crocantă ascundea la interior o textură catifelată şi foarte aromată, care mi se topea în gură. În combinaţie cu fileul rose de vită mustind de suc propriu, mi se pare a fi o pledoarie suficientă la motivaţia filosofică a vieţii omului pe pământ.
Am savurat fiecare bucaţică, cu mici pauze dedicate superbului vin roşu Cabernet-Sirah de J.P. Chenet, cu care am facut acompaniamentul final.
O observaţie pentru simpatica picoliţă: o debarasare promptă nu înseamnă să iei farfuria goală din faţa clientului cât timp acesta încă mai mestecă.Desertul a fost pe măsura felurilor anterioare, adică excelent. Două bucăţi de mousse au chocolat aşezate pe două felii de portocale. Felicitări cofetarului! Deşi e o reţetă relativ simplă, nu o reuşeşte toată lumea. Deci se poate oferi şi altceva la desert decât veşnica îngheţată insipidă de la Metro, salata de fructe sau clătite obosite, aşa cum putem găsi prin majoritatea restaurantelor.
Reţin la final, totuşi, lipsa din meniu a unor preparate cu grad mai ridicat de sofisticare, aşa cum i-ar fi stat bine unui restaurant de clasa lui.
La aducera notei de plată, ospătarul, cumva încurcat, şi-a dat seama că s-a grăbit şi a uitat să-mi mai aducă la desert coniacul de Jidvei pe care îl cerusem. E un lucru peste care putem trece, eu voi mai avea ocazia să mă întâlnesc cu acel coniac. A uita e omeneşte, şi, în unele cazuri, e şi scuzabil.
Nu şi în cazul politicienilor, pe care-i loveşte amnezia fix a doua zi după alegeri.

Atmosfera generală ****
Menu ***
Servire ****
Calitatea preparatelor *****
TOTAL ****

DUMBRAVA
str. Dumbrava Roşie, nr. 2, Bacău
rezervări la 0234.588.399