EL SHEIKH ŞI DANSUL DIN BURIC

Şi s-a mai deschis un restaurant! De parcă e concurs, nu alta. Suntem abia în mai şi Bacăul are deja alte trei restaurante noi. Anul trecut au fost vreo cinci. Unde se va ajunge în ritmul ăsta? Prima data a fost valul cu buticurile, imediat după 1990, de ajunsese aproape fiecare bloc să aibă câte unul. Imediat după a fost nebunia cu agenţiile imobiliare, cu zecile. Apoi ne-am umplut de bănci, mai ceva ca capra de râie, şi odată cu ele, bineînţeles, şi de ratele aferente … Acum e musai să-ţi tragi restaurant, nu contează unde, nu contează dacă ai personal profesionist, nu contează nici măcar meniul prea mult. Toate sunt aproape pe acelaşi calapod, cu vreo două sau trei excepţii: salată bulgărească, ceafă şi cotlet la grătar, ciorbă de burtă şi rădăuţeană, tochitură, peşte congelat, pizza şi paste, clătite şi papanaşi. Din păcate nu este numai vina lor, ci şi a noastră pentru că nu ne învăţăm să cerem şi altceva. E ca la TV: manele cere melteanul, manele să fie cu ghiotura.
La restaurant mergi şi ca să experimentezi; spuneţi-mi, ce anume din lista de mai sus nu puteţi să faceţi şi acasă? Şi atunci de ce să le mai treci pragul? Ca să-ţi astâmperi foamea? Pentru asta e Viva, la împins tava, ca un scurt din picioare. Mă rog, şi arsenalul de bombe calorice de la Sister’s Grill …
Dar să vă spun de ăsta noul, EL SHEIKH pre numele lui. Am nimerit chiar în seara inaugurării lui. Ei bine, recunosc, n-am nimerit ci m-am dus cu intenţie, ademenit de o reclamă de la radio. Cu rezervare de dinainte, chiar dacă, odată ajuns acolo, nu m-a întrebat nimeni de ea.
Aşezat într-o locaţie ce nu-l prea avantajează, la margine de oraş, la intrarea în fostul complex CCB, restaurantul proaspăt inaugurat este o construcţie de la zero, şi pare a fi o investiţie serioasă. Cu toată calitatea materialelor folosite la decorarea sa, din păcate nu iese nici acesta din reţeta clasică: mult rigips şi termopan (e adevărat, parţial vitrat), gresie şi plante (palmieri) din plastic. La intrare, de o parte şi de alta, te întâmpină două manechine îmbrăcate arăbeşte care te surprind, dacă nu chiar te sperie de-a binelea.
Am remarcat cupola din mijlocul sălii şi splendidul candelabru ce este montat acolo. Pe timpul zilei lumina soarelui se revarsă prin cupolă în diferite culori, iar seara intră în joc combinaţia de lămpi cu leduri colorate, cu lumină dinamică.
Conformaţia sălii este de tipul toată lumea se vede cu toată lumea, semn că restaurantul a fost gândit şi pentru evenimente familiale mai mici (aprox. 40 de perechi).
La plus trecem parcarea încăpătoare şi terasa, şi mai ales conceptul de bucătărie semideschisă, care permite mesenilor să observe cu uşurinţă ceea ce se petrece acolo. Asta înseamnă din start că acolo curăţenia şi igiena sunt la ele acasă. Am remarcat utilajele lucind a curăţenie (deh! c-an prima zi …), bucătarii (cică-s chiar arabi) echipaţi impecabil, şi ajutoarele cu halate albe şi plasă pentru păr. Dealtfel, cred că e primul restaurant din Bacău cu o bucătărie organizată astfel, acest lucru fiind în sine o declaraţie de încredere ce trebuie apreciată ca atare.
La minusuri am putea trece absenţa unui spaţiu destinat nefumătorilor, dar e restaurant arăbesc, ce naiba, aproape că te împiedici de narghilele vizibile de peste tot, aşa că trecem cu vederea.
Ce nu poate fi în schimb trecut cu vederea este slaba pregătire a ospătăriţelor, cel puţin cea care ne-a servit pe mine şi pe soţia mea, Mihaela. Când trebuie să faci drumuri la bucătărie ca să aflii detalii despre preparatele solicitate de către client, atunci e semn rău. Exact acelaşi lucru l-am păţit şi la celălalt restaurant cu specific arăbesc din oraş, SAHA, unde, până la urmă am cerut să mi se aducă orice, numai specific arăbesc să fie.
Ba mai mult, nu erau disponibile pentru servit în seara inaugurării decât 3, 4 feluri de mâncare, aşadar am solicitat degeaba să mi se dea un meniu. Meniu care prezintă gustări calde şi reci, grătare, shaworma, supe şi salate pentru partea specifică arăbească (cam 60% în comun cu cel de la SAHA, dar totuşi mai bogat), şi nelipsitele ciorbe de burtă şi rădăuţeană, cartofi cu grătar şi alte chestii neaoş româneşti, ca să nu se panicheze mesenii la citirea numelor de preparate arăbeşti, aproape imposibil de pronunţat.
Noi am servit o salată de vinete, nişte frigărui de pui şi vită, şi kebab cu garnitură de cartofi prăjiţi şi salată de legume, adică nimic deosebit. Păcat că, deşi am cerut de la început lipie, aceasta ne-a fost adusă aproape de final, când şi-a dat seama şi simpatica noastră ospătăriţă că de fapt are şi aşa ceva disponibil, nu numai pâine simplă, cum ne-a spus la început.
Aşteptăm să fie disponibil tot meniul ca să revenim, pentru că am găsit în el nişte lucruri foarte interesante de gustat.
Fiind seara inaugurală, am asistat şi la un dans oriental, susţinut de către Jasmine de la Bucureşti şi oferit mesenilor de către patroni. Cine spune că televizorul îngraşă, minte, e tocmai invers, dar, mă rog, bâţâitul din buric merge foarte bine se pare, cu forme, să le zicem, mai rubensiene. Având în vedere compania plăcută cu care am venit la restaurant, sincer, nu vă pot spune mai mult de-atât despre dansul provocator al duduii, fiindcă m-am chinuit să admir cât mai mult din decorul sălii în acel timp.
Zicem merci şi pentru acest nou restaurant, aşteptăm să-şi facă rodajul şi apoi îi vom mai călca pragul din nou.
Dacă tot e bal, aşteptăm cu interes restaurante cu specific indian, thailandez, sau chiar somalez, cu rădăcini de copac şi piele fiartă de curea şi bocanc, în caz de nu trece criza asta odată.

Atmosfera generală ****
Menu ***
Servire **
Calitatea preparatelor ***
TOTAL ***

EL SHEIKH
str. Calea Republicii, nr. 157, Bacău