TAVERNA, ALIAS BISTRITA. SAU INVERS …

UPDATE, 20 iulie 2009: Maestrul bucatar Teodor Stoleru nu mai lucrează aici. S-a mutat la PRESIDENT.

___________________

Cu catva timp in urma, cineva din presa bacauana remarca plin de tristete si melancolie caderea in uitare sau disparitia vechilor restaurante ale orasului nostru. Generatii intregi au iesit pentru o bere Margineni si o chiftea de peste la Cateau Lesinata, Dinamo, Cascada, Bistrita etc. Eu, pentru ca eram prea mic in acea perioada, imi amintesc de ele doar ca locul de unde mai puteam cumpara o paine in plus, pe langa ratia de pe cartela. Cand eram norocosi de-a dreptul, puteam sa mai gasim si carne pe acolo. Vorbesc de negrii ani ’84-’89, dar mai inainte cica fusese si mai bine. Pentru nostalgici recomand un articol aparut in Ziarul de Bacau pe care il puteti citi aici.

De ce am facut acest mic intro? Pentru ca restaurantul de care am sa va vorbesc acum are de a face cu acest trecut si prin loc si prin nume si prin oamenii de acolo. Desi nu mai este extrem de vizibil ca in trecut, desi este situat cu un nivel mai jos, desi atmosfera actuala are prea putin in comun cu ceea ce a fost, Restaurantul TAVERNA este Restaurantul BISTRITA! Cum ar veni, Bistrita a murit! Traiasca Taverna!

Pentru a da de el, trebuie sa intrati prin gangul de langa hotelul Bistrita si imediat sa faceti stanga. Sa nu va lasati intimidati de obscuritatea aparenta a locului, treceti prin terasa si coborati la subsol pe scari. Din august 2007, subsolul (beciurile) hotelului au fost renovate si amenajate sub forma unui restaurant. Desi foarte spatios, in el putand lua masa simultan mai bine de 150 de persoane, cele doua randuri de coloane groase de sustinere amplasate de-a lungul sau, pe mijloc, pot sa-ti dea un sentiment de frustrare volumetrica. Mai mult, lipsa ferestrelor, insuficient suplinita de niste decoruri sugestive pentru aceste elemente, pot afecta pe cei cu un oarecare grad de claustrofobie.

Denumirea de taverna data locului s-ar potrivi doar cu lemnul brut folosit si expus mai peste tot: scaune, mese, stalpi, tavan. Deasemenea si panza valurita de deasupra, specifica umbrarelor mai ales intalnite in satele grecesti. Defapt, cuvantul taverna, la origini, desemneaza un mic restaurant grecesc, el fiind preluat mai peste tot de restaurantele din lume care pastreaza un anumit aspect arhaic, medieval.

O mare surpriza pentru mine a fost sa aflu ca la bucatarie este rezident Maestrul bucatar Teodor Stoleru, un foarte cunoscut specialist in ale gastronomiei de nivel chiar international. Daca nu il zaream eu, plecam de acolo si nu aflam de el. A lucrat pe la aproape toate restaurantele din Bacau, ultima data la Decebal, unde l-a avut ucenic chiar pe patronul hotelului, Cezar Ivanof (am vazut odata niste poze foarte interesante). Cu foarte multe premii obtinute la concursuri din tara si din afara ei, cu contributii inventive la noi retete, Teodor Stoleru pare a fi mai mult apreciat prin alte parti decat la el acasa, in Bacau. Si spun asta pentru ca nici macar restaurantul unde el este si sef de unitate nu isi face reclama cu acest lucru foarte important pentru clientela. In strainatate, sa ai in bucatarie un maestru premiat si recunoscut, poate fi mai important decat locatia sau amplasarea in sine. El este platit regeste si din cuvantul lui nici macar patronul restaurantului nu iese. Cel mai renumit bucatar din lume, evident un francez, este Paul Bocuse (renumit pentru supa de trufe negre) care are la Lyon restaurantul sau personal, devenit templu pentru gurmanzii din toata lumea. Teodor Stoleru este sef de sala. Si va organizeaza nunta sau botezul cu meniuri de 85 de lei de persoana …

Acum sa nu va asteptati totusi sa gasiti prin meniu doar noi inventii culinare. Eu am comandat ca antreu o supa crema de legume cu crutoane din paine prajita. Bucuros de faptul ca, in sfarsit, am descoperit un restaurant care are si asemenea lucruri disponibile (boala veche – lipsa supelor), m-am si aruncat asupra ei mai ales ca mirosul care o preceda ma hipnotizase deja. Mare greseala! M-am retras brusc cu limba arsa: era fierbinte, aproape oparita. In acest moment, toata experienta mea senzoriala gustativa a fost compromisa. La foamea instalata in mine de o bucata buna de timp, cu nasul asaltat de aromele imbietoare din farfurie, cu ochii in lacrimi si gura incinsa stateam si ma minunam de fatalitatea care tocmai ma lovise. Din ceea ce mi-a mai ramas functionabil in materie de gust va pot spune ca, probabil, avea un gust foarte-foarte bun. A fost un flash-back in perioada cand fetitele mele erau foarte mici si le hraneam doar cu creme din legume si fructe pasate, din care mai gustam si eu ca sa ma asigur ca nu sunt fierbinti !!! Merita pe deplin sa incercati aceasta supa, nu va va parea rau.

Felul principal, pieptul de pui Monterey cu somon fumee si cu garnitura de cartofi gratinati, a fost dovada maiestriei de care poate fi in stare bucatarul casei. Sub o forma clasica de carppacio, erau asezate pe un pat de piept de pui facut la grill doua jumatati de rosii coapte si bucatele de somon fumee acoperite de feliute de bacon prajit si cascaval topit, probabil Monterey (desi nu prea am vazut in comert pe la noi asa ceva). Totul era stropit cu un sos de soia si presarat cu boabe de piper negru. Impreuna cu cartofii gratinati in forme cilindrice, foarte bine facuti si ei, a fost probabil unul dintre cele mai elaborate mancaruri servite de mine pana acum. Buchetul gustativ a fost realizat de aceasta data nu din combinatia curajosa de gusturi opozabile (sarat-dulce), ci din diferitele arome de carne: pui, porc, peste.

Vinul acompaniant a fost un Muscat Ottonel demisec, Conu’ Alecu de Murfatlar.

Cu desertul insa a fost alta poveste. Am ales o inghetata care se intitula pompos Coupe Jack. Daca nu s-ar fi folosit inghetata ordinara din Metro, poate ar mai fi fost o alta poveste. Dar asa, nici macar bucatelele de portocala si picatura de vodca presarate pe deasupra nu au mai putut sa salveze nimic. Drept pentru care am refuzat-o dar am platit-o pentru ca nu m-am informat din timp de la ospatar despre ce e vorba. De aceea este foarte important sa aveti o buna comunicare cu ospatarul, care va poate da informatii foarte pretioase. Am aflat cu aceasta ocazie ca aceasta este o boala comuna multor restaurante de la noi. Asa ca daca va hotarati sa comandati la desert inghetata, asigurati-va ca este facuta in restaurant si nu cumparata din Metro. Altfel o sa va para rau … Am salvat totusi momentul cu niste clatite cu branza dulce si smantana foarte bune.

Pentru incheiere am comandat un 50 ml de Triplu Sec, un lichior foarte dulce, facut din coji de portocale puse la macerat in alcool, si care poate fi la culoare usor galbui sau total transparent, cum a fost in cazul meu. Lichiorul acesta a fost inventat in Franta, de unde ii vine oarecum si denumirea, triplu sec insemnand de fapt distilat de trei ori si nu ca la vinuri unde sec indica lipsa zaharului. Se poate servi ca atare, cu sau fara adaos de apa plata (are totusi 40 de grade), sau ca baza in anumite cockteil-uri.

In cocluzie, daca mergeti la acest restaurant, nu va feriti sa comandati feluri de mancare cu nume mai deosebite, pentru ca, nu uitati, la bucatarie se afla omul pregatit sa le prepare asa cum trebuie. Totusi, cereti informatii suficiente de la ospatar. In primul rand intrebati-l daca Teodor Stoleru e la servici …

Atmosfera generala ***
Menu ****
Servire ***
Calitatea preparatelor *****
TOTAL ****

TAVERNA
Str. Luminii nr. 3, Bacau
rezervari la 0234.547.031