Coincidenţa face ca ultima dată când am fost la Amarante, în noiembrie 2007, să fi fost tot în toiul alegerilor europarlamentare. Pur şi simplu aşa s-a nimerit. De atunci, nu par a se fi schimbat prea multe, doar că a apărut o terasă mare, dar cochetă, la parter. În rest, aceeaşi lipsă de locuri de parcare şi acelaşi Ramazzoti şi Iglesias în difuzoare. A, mai lipseşte şi abundenţa de clienţi sesizată de mine tura trecută, dar pentru care lipsă am deja nişte explicaţii: apariţia concurenţei (cel puţin 5 restaurante noi, pe acelaşi segment de clienţi), criza care e-n tot şi-n toate, şi ziua de duminică, mai mult chiar, zi de alegeri.
Mulţi m-au criticat că am susţinut că acest restaurant e printre cele mai bune din Bacău. Au fost câţiva care au dat şi exemple concrete din experienţa lor trăită la acest restaurant, momente nu chiar măgulitoare pentru reputaţia sa.
Am preferat însă să revin şi să mă conving la faţa locului de starea actuală. Din fericire am dat peste aceeaşi servire promptă şi profesionistă, aceeaşi ambianţă plăcută şi de bun gust. Însă am găsit şi lucruri schimbate şi, din păcate, nu în bine ...
În primul rând meniul mi s-a părut mai puţin complex, cu preparate în general comune (cu doar vreo trei, patru excepţii) şi fără imaginaţie. O mulţime de feluri de spagheti şi paste, o pagină întreagă de pizza, iar în rest, reţeta comună pentru restaurante comune: se dă o bucată de carne, se frige repejor în diverse moduri şi se serveşte cu sosuri pompoase în denumire şi cu garnituri de legume fierte, orez sau cartofi.
Nici lista de vinuri nu mai e ce era, deşi am remarcat un Brunello di Montalcino (de Chianti) în lista de vinuri roşii seci. Stau şi mă întreb, câţi ar şti să aprecieze un astfel de vin, făcut 100% din soiul Sangiovese, dar mai ales dacă ospătarii ştiu cum să-l servească. Cine are o astfel de curiozitate să facă bine să pregătească aproape 300 de lei doar pentru o sticlă ... În rest, MUJICO, adică Murfatlar, Jidvei, şi Cotnari, semn că românul e fidel tot vinului alb demisec, făcut şpritz.
Primul fel comandat a fost o porţie de linguine marinara cu ton şi scoici. Aceste paste seamănă mult cu spaghetele însă sunt mai late şi se folosesc de obicei în combinaţie cu fructele de mare. Cele servite de mine, pe lângă ton şi scoici, mai aveau ciupercuţe şi măsline verzi. Tonul, de la conservă, ciupercuţele, aşişderea, gust pe măsură. Cine a mâncat vreodată paste făcute la mama lor de la Roma, n-are cum să se păcălească cu gustul celor care au fost servite de mine, aici, la Amarante. Jumătate le-am lăsat în farfurie, că mă plictisisem deja de monotonia gustului pregnant de bulion al sosului. Până şi în bucătăriile restaurantelor modeste italiene este o persoană care nu face altceva decât paste. Deşi par la prima vedere un preparat facil, pastele au secretele lor în preparare, pornind de la forma şi materialul din care e făcută tigaia, până la succesiunea strictă în care sunt adăugate ingredientele. Nu fac un reproş dedicat doar acestui restaurant. Încă mai caut un loc în Bacău unde să pot servi nişte paste preparate într-un mod decent.
Nici cu felul doi nu am avut mai mult noroc, ba dimpotrivă. Sunt chiar mirat de faptul că data trecută eram de-a dreptul încântat de cele servite aici. Care o fi excepţia, acum cu dezamăgirea asta, sau acum un an jumate când am fost încântat de preparatele servite? Habar n-am, cert e că mâna bucătarului a fost cu totul alta.
Denumirea acestui fel, file mignon cu nuci şi sos de piper verde, îmi inspiră ceva delicat, făcut cu multă grijă. De regulă, este vorba de carne de vită, dar nu-i deloc greşit dacă se foloseşte muşchiuleţ de porc sau vânat. Orice ar fi, carnea e musai să fie foarte fragedă, să se topească în gură. Nici nu se mai pune problema, e de la sine înţeles că trebuie să fie şi foarte proaspătă.
Ce am primit eu în farfurie, e altă poveste. Carnea era aţoasă şi searbădă. Între bucăţile de carne era o felie de millefoglie îmbibat cu sosul nu prea inspirat al cărnii. Sunt multe situaţii în care un sos bine făcut poate acoperi eventuale defecte de preparare, dar vă asigur că nu a fost cazul meu. Felul a fost un dezastru, de la un cap la altul. Dealtfel, nu am servit din el decât două, trei îmbucături. Nu mai vorbesc de garnitura de cartofi şi legume fierte, de care nici nu m-am atins. Inexplicabil pentru mine, cum de a putut fi scos din bucătărie aşa ceva.
Îmi propusesem să-i rog să mă lase să văd şi bucătăria, doream într-un fel să-mi demonstrez că nu am greşit atunci când am considerat acest restaurant ca fiind unul de top. Însă nu am mai avut nici o tragere de inimă să fac cunoştinţă cu bucătarul.
Singurele lucruri de care m-am bucurat în această vizită nu au nici o legătură cu Amarante: un excelent vin roşu Cabernet Sauvignon de la Recaş, din seria V-line, şi desertul, adică o tartă cu fructe şi îngheţată, pe numele ei italienit la minut, crostata di frutta con gelato, care am înţeles că nu e preparată acolo. Dacă mă înşel în această privinţă, îmi prezint scuzele mele, anticipate. Dar nu prea cred ...
Amarante, cotat de mine iniţial cu cinci steluţe, într-un mod subiectiv, de altfel ca în cazul tuturor restaurantelor despre care am scris, pierde cu această ocazie una dintre ele, dar nu-i bai, nu cred că măcar cineva de acolo va remarca treaba asta, cu atât mai puţin să mă ia şi în serios, deh, chestie de opţiune în public relations ... Cred însă în continuare în potenţialul lui şi ţin să felicit încă odată servirea, care a fost ireproşabilă.
În final, permiteţi-mi aroganţa să adresez câteva rânduri doar unei singure persoane, care, văzându-mă la masă, m-a felicitat pentru blogul meu. Îi mulţumesc şi îi întorc la rândul meu felicitările, pentru că e un băiat dăştept, felicitări la fel de calde şi sincere ca cele cu care mama FNI l-a gratulat pe SOV, înainte de a mai lua o porţie de zece ani de pârnaie.
9 comentarii:
:))) ...sa fiu sa nu fiu buruienos??:))) ...oricum ...acele legume fierte ( nu vreau sa divulg unde dar va sfatuiam sa vedeti bucataria)......acei cartofi fierti poate si de ziua anterioara:)))) topingul meu indragit :)). NU pot spune decat un singur cuvant "LAME".
La partea cu pastele .....cred ca puteti gasi la concurentza pe domeniu ....dar v-as sfatui sa comunicati ospatarului ca doriti pasta la dinte .....din pacate clientela bacauana este putin mai slab informata si prefera pasta fiarta mai mult. Oricum cred ca este singurul loc din bacau unde se poate manca fresh pasta.
1Q-le poate tie iti place "la dinte", dar eu as prefera pastele AL DENTE. Fiecare cu ce-l doare...
Domnule Oprisan sa intelegem ca Amarante are patru stele acum...dar ce zici de legumele alea congelate la punga?..si cartofii aia langa un muschi de vita batrana? Apropo fragezimea unei limbi de vita nu consta in varsta vacii...ci in modul de preparare!
Bucatarii nostri nu au timp sa taie un morcov proaspat, o fasole verde, un dovlecel si sa faca niste garnituri bune...e mai simplu de la metro! Stau cu fundul pe scari la fumat...
Este bine ca am puterea de a irita anumite persoane. :)) Eu unul nu fumez dar in schimb il respect pe Pruteanu ....a adus ceva cu adevarat benefic Romaniei. Chiar zilele acestea ma uitam in stanga si in dreapta cum pentru o strategie de marketing se folosesc denumiri in alte limbi pentru anumite preparate banale......de la inghetata si pana la clatite cu ciocolata. Analizand acest aspect ne autoeducam urmasii ca suntem niste ciobani care trebuie sa auzim cuvinte pompoase ca sa ne simtim valorosi. De ce trebuie sa ne fie rusine sa scriem pe romaneste si vedem numai "GELATO DI FRUTI DI BOSCO ......CREPES CON FURNICI" si multe alte exemple. Pe care varianta sa o inteleg ??? ca suntem ultima nationalitate de respectat ?? sau ca ne furam singuri caciula ?....sau mai explicit clientii. E ciudat cum anumiti oameni care acuza si raspund la critici nu au curajul sa-si dea un nume( ca sa rescunoastem si noi postarile ,ca sa avem o idee cu ce personalitate discutam). Pentru progresul Romaniei , domnule elevat (prin alta limba) ..as dori sa va comunic cum este corect gramatical a scrie acel "apropo" Se scrie " a propos " ...iar ca sa va ofer un bonus pe care intuiesc ca nu-l stiati "MERCI" in locul obisnuitului "mersi"
se pare ca mi s-a sters comentariul in care il atacam pe distinsul oprisan ca nu stie ce-i ala un mice en place, dupa cum observ ca foloseste des expresia "am servit..". Neica, dumneata nu servesti nimic, dumneata consumi, ospatarul serveste. Exemplele pot continua, dar ce rost, cand mi se ia dreptul la replica? N-aveti nici macar taria de a va recunoaste greselile, cum de va mai permiteti sa judecati pe altii? jalnic..
Hmmm ... Stimate domnule anonim, aici este un loc unde, atata timp cat se foloseste un limbaj elegant, se poate spune orice. Mesajul dumneavoastra, de care faceati vorbire, nu e sters, nu a fost cenzurat, ci se afla exact acolo unde l-ati postat, adica la primul articol despre Amarante. Mai mult decat atat, niciodata nu am zis ca detin adevarul absolut, omul este supus greselii, si nici nu am pretentia de a fi mama si tata regulamentului de ordine interioara dintr-un restaurant. Cat despre formularea "am servit" vs. "am consumat", aveti dreptate, am aflat si eu intre timp si ma corectez din mers :) Vigilenta dumneavoastra ma onoreaza!
Inca un ospatar frustrat...........bine ca a citit o carte de specialitate si are habar despre ce vorbeste.......deci jos palaria in cinstea culturii si a exigentei.
Daca nu va place mancarea la Amarante de ce va duceti acolo in fiecarezi? Mergeti in alta parte unde vi se face mancare proaspata nu de o zi ca la Amarante(SAU MANCATI ACASA MANCARE DE TREI ZILE)!!!!!!
BUCATARUL DE LA AMARANTE S-A SPECIALIZAT IN ITALIA SI GERMANIA.
SI DOMNULE GEORGE OPRISAN DATA VIITOARE CHIAR VA ROG SA MERGETI SA CUNOASTETI BUCATARUL SI SA VEDETI SI BUCATARIA.
Cate laude si batai cu pumnul in piept. Va rog incetati si nu ma fortati sa-mi dau cu parerea pentru ca de bucatari scoliti in Franta la restaurante gen Viva, a mai vazut Bacaul. Preparatele nu sunt executate corect si doar asta conteaza.
Trimiteți un comentariu